ILEANA LAZARIUC: Frumusetea ca arma

A aruncat de pe umeri povara zilelor nefericite, hotarata sa se bucure de ceea ce ii este dat sa aiba din plin: frumusete si talent. Si-o face cu ravna si curaj. Ileana Lazariuc alunga umbrele trecutului cu stralucirea visurilor pe care si le doreste implinite. Visuri de care este aproape. Foarte aproape. Cu ochii larg deschisi a pornit deja catre ele.

CLICK AICI pentru a vedea pictorialul cu Ileana Lazariuc!

Copilarie fericita

In copilarie nu mi-a lipsit nimic. Am fost rasfatata de mama si de bunica. Asta nu inseamna totusi ca am avut tot ce-si doreste un copil, n-am fost chiar de bani-gata. Mama muncea foarte mult sa ne intretina, pe mine si pe fratele meu. Spre deosebire de ea, care a avut o copilarie plina de neajunsuri, eu n-am simtit niciodata ca viata poate fi si urata.


Prima dragoste

La gradinita si in scoala faceam tot felul de prostii. Eram sef de gasca, organizam sedinte de spiritism, improvizam telenovele in care eu aveam rolul principal. De pilda, eram sclava Isaura, era la moda atunci, in varianta de gradinita de la Chisinau. Partenerul meu, de care ma indragostisem, era mai scund decat mine. Ma rugam noaptea la Dumnezeu sa nu mai cresc, ca nu prea ne potriveam la inaltime. Saream de pe sifonier in pat, doar-doar m-oi opri din crestere. Asta era problema mea existentiala atunci. Pe baiat il chema Andrei Costin si l-am iubit pana in clasa a doua, cand m-am mutat in Romania.


Despre amorul lesbian

In Bucuresti, am invatat la Scoala generala nr. 5, celebra scoala despre care s-a scris, nu demult, ca ar fi locul in care eu as fi practicat amorul lesbian... Incredibil pana unde poate merge imaginatia unora! Alte prostii, da, am facut: il terorizam pe profesorul de muzica, am vrut sa dau foc la catalog, dar n-am facut-o, am vrut sa modific notele, nici asta n-am facut, am chinuit, impreuna cu celelalte fete, un coleg mai pirpiriu. Dar n-am dat foc la scoala, n-am bagat broaste in geanta profesoarelor, n-am scris prostii pe tabla si, mai ales, n-am fost lesbiana.


Complexe

Am fost complexata ca aveam buzele groase. Tot timpul stateam cu gura stransa, ca sa nu mi se vada „defectul“. Nu stiam ca, la un moment dat, va fi la moda sa ai buzele groase, sa-ti pui silicon in ele ca sa fii mai interesanta. Din fericire, n-am avut nevoie sa fac asta.


Am urat statutul de vedeta

A fost o perioada in copilaria mea in care am urat statutul de vedeta. Imi juram sa nu ajung niciodata pe scena, ca mama. Asta din cauza ca ea era mai tot timpul plecata in turnee, iar eu sufeream ingrozitor, pentru ca nu venea la scoala, la sedintele cu parintii. De aceea faceam tot felul de prostii ca s-o fac sa vina. Sa vina si la mine cineva...


Intr-o zi...

Intr-o zi, am insotit-o pe mama la Doina Levintza, sa-si faca o rochie. Creatoarea m-a privit cu atentie si mi-a propus sa particip la prezentarea colectiei ei, ca manechin. Bineinteles, m-am simtit magulita si am fost de acord, desi nu-mi venea sa cred ca vorbeste serios. M-a invatat sa ma pregatesc, sa merg cu cartile pe cap, sa fac pasii. Am participat la prezentare si mi-a placut enorm. Desi tremuram de frica, iar pantofii pe care ii aveam in picioare erau cu doua numere mai mari. Aveam 13 ani.


Muzica

Formatia „Trinity“ s-a nascut dintr-o joaca. Andreea Crisan a fost cu ideea si, din pacate sau poate din fericire, tot ea a spart gasca. S-a indragostit si a considerat ca e cazul sa renunte la muzica. Eu si Lili Sandu n-am continuat, pentru ca nu voiam sa ingrosam randul trupelor de doua fete. De fapt, eu nu eram facuta pentru asa ceva. ... citeste mai departe