Gabriela Georgeta Dinica: Eu sunt sotia lui Gheorghe Dinica si atat

Este una dintre nenumaratele femei care au acceptat sa-si traiasca viata prin intermediul barbatului pe care il iubesc. Spre deosebire de cele care incearca sa se impotriveasca unui asemenea destin, Gabriela Dinica, sotia marelui actor, e mandra si fericita de alegerea pe care a facut-o.

Articol preluat din Revista Tango nr. 24 din iunie 2007

In primul rand, vreau sa va atrag atentia ca nu voi spune nimic despre mine, oricit ati insista. Eu sunt sotia lui Gheorghe Dinica si atat. Faptul ca el este sotul meu inseamna ca-l merit, iar faptul ca sunt sotia lui inseamna ca ma merita. Asadar, sa vorbim despre sotul meu.

Cand am revenit eu in România, am deschis o sala de bingo. Aici aveam un director pe nume Kovasnian, care fusese operator la Buftea. Acesta intirzia mereu la sala, scuzandu-se aproape de fiecare data ca a stat sa vada un film cu Gheorghe Dinica. Antena 1 difuza, atunci, masiv filme romanesti. tin minte ca l-am bombanit foarte mult pe Gheorghe, din cauza intirzierilor lui Kovasnian… intr-o zi, i-am spus: „Ia cheama-l, mai, pe Dinica aici.

Cheama-l acum, la un sprit. Vreau sa-l cunosc si eu“. Pe vremea aia aveam si un bistro si o gradina de vara. Kovasnian se uita la ceas si spunea: „E noua. Nu-mi pot permite sa-l deranjez la ora asta“. Eram din ce in ce mai intrigata de acest Dinica pe care prietenii nu-si permiteau sa-l deranjeze, la o ora civilizata, totusi. in sfirsit, pina la urma l-a invitat la mine acasa, in Primaverii, la un peste. L-a adus Kovasnian cu masina mea, un Pontillac, de la Premiera. Era dupa o noapte de bautura. La mine n-a baut nimic, nici macar o bere. Cu chiu cu vai a acceptat sa manance, dupa care a plecat. Asa l-am cunoscut.

Ne-am cunoscut la sfirsitul lui iulie ’95. La vreo citeva luni, am fost impreuna vreo trei saptamini la Covasna. De vreo doua ori Gheorghe mi-a spus: „Stii, am visat ca ne casatoream“. Dar, pentru ca eu sunt ardeleanca si nu raspund imediat, mai intii trebuie sa ma gindesc, sa analizez, tot el spunea: „Ei, probabil n-o sa se intimple, doar pentru ca am visat eu“. Casatoria, de fapt cererea in casatorie, a fost determinata de o stire falsa. intr-o dimineata, pe la inceputul lui ianuarie 2006, a aparut intr-o publicatie, in VIP, o fotografie a lui Gheorghe Dinica dintr-un film, singur, si un titlu mare: „Gheorghe Dinica s-a insurat“.

Stirea, ca si prezentarea ei, erau complet aiurea. Cind faci un asemenea anunt, arati si nevasta, nu? Macar intr-o poza mica de-a ei. Sau macar spui cine este. Atunci, Gheorghe mi-a zis: „Hai sa ne casatorim, daca tot au scris. Sa nu-i facem de ras“. Asta a fost cererea in casatorie a lui Gheorghe, pe care eu am acceptat-o. Ne-am dus la Primaria Sectorului 1, unde primarul (era Padure) ne-a intrebat pe amindoi la a cita casatorie suntem. Gheorghe a raspuns prompt: „La prima!“. Eu am avut asa, un sentiment de jena si nu am raspuns verbal, ci am aratat discret patru degete… Si acum imi reproseaza Gheorghe - ma tachineaza, bineinteles! – ca n-am avut curajul raspunderii.

Suntem de 11 ani impreuna si nu am avut niciodata probleme. Mi se pare ca nu-i putin lucru, avind in vedere ca suntem niste oameni formati in medii diferite, cu gindire diferita, cu mentalitati diferite. Lumea in care a trait el si lumea in care m-am invirtit eu sunt aproape incompatibile. Eu sunt tehnica si pragmatica, el este conservator si nepasator la bani. Suntem, deci, foarte diferiti. Si totusi, nu am avut probleme majore.

Are incredere totala in mine si ma considera cel mai bun critic al sau. Ceea ce inseamna ca ne iubim. Se poarta ireprosabil cu mine si cu fiul meu. Iar pe nepotica mea, Georgiana, ... citeste mai departe