Adriana Bahmuteanu: Eu si Silviu am avut mereu o viata sexuala de exceptie

Fericirea este un deziderat atat de greu de atins, incat acceptam, multi dintre noi, alternative la modelele sociale clasice. Unii traiesc in concubinaj, altii probeaza relatii dupa relatii sau se refugiaza in grupuri de prieteni, cautand un paliativ pentru neimplinirea care ii urmareste. Adriana Bahmuteanu a probat ambele forme de convietuire, cu acelasi barbat. Adriana si Silviu Progoana s-au casatorit, au divortat, s-au casatorit, iar au divortat...

In primul rand, eu si Silviu ne iubim foarte tare, am fost sacul si peticul, ne-am iubit din prima zi cand ne-am vazut, dar tot din prima zi ne-am si ciondanit. In afara de faptul ca suntem doua pietre tari, noi am avut foarte multe certuri si discutii din cauza banilor. Am analizat toata povestea noastra si mi-am dat seama ca oricat m-ar fi iubit Silviu de mult si oricat l-as fi iubit si eu pe el, in mod sigur au existat niste frustrati in jurul lui, la inceput, care au avut influenta cand i-au spus ca eu l-am luat pentru bani. Toti au zis “asta de aia s-a combinat cu Prigoana, a vrut s-o puna”. Poate a fost o reactie normala a celor din jur, sa ma considere o bandita, o femeie pusa pe capatuiala. Iar pe mine m-au intrebat multi idioti “ce-ai gasit la schiopul asta, are bani sau ce? Cum poti sa iubesti un schiop?”. Noi n-am avut niciodata lucruri materiale de impartit, eu n-am ramas cu avere in urma divorturilor si nici in momentul de fata habar nu am cati bani are Prigoana. Nu am viata de miliardara sau de nevasta de miliardar, si nici el. Traim foarte frumos, foarte decent, e adevarat ca avem o casa mare si traim peste medie, dar nu facem excese. Eu sunt zgarcita, banii se castiga greu in tara asta!

Poate ca daca Prigoana avea vreo pizzerie si nu era miliardarul lu’ peste, am fi avut o casatorie, un copil si cam atat. Nu cred c-ar fi fost atatea despartiti si impacari. El nu mi-a reprosat niciodata ca as fi cu el pentru bani, dar inevitabil, auzind asta in stanga si-n dreapta, il influenta si se lua de mine, i se nazarea din alte motive, mai ales ca este foarte gelos. Ne-am impacat si ultima oara pentru ca de fiecare data cand ne vedeam, ne dadeam seama ca nu putem trai unul fara altul. Ne vedeam, dupa cate o cearta, la tribunal. {i ne impacam, evident, in tribunal! La noi au fost orgolii la mijloc, neincrederea, diferenta de statut social... eu eram, pana la urma, o ziarista parlita, iar Prigoana, un mare mahar. Nimeni n-a crezut ca eu il iubesc sincer. Dar ma bucur ca am reusit sa demonstrez contrariul, mi-am facut o afacere pe picioarele mele, am doua joburi bine platite pe care nu mi le-a aranjat Prigoana. E adevarat ca el contribuie mai mult decat mine la cheltuielile casei, dar asta se intampla in tot felul de familii.

Faptul ca ne-am tot certat se datoreaza si deceptiilor pe care amandoi le-am avut inainte sa ne intalnim. Prima lui nevasta a murit, cu a doua nu s-a mai inteles. Era marcat, la fel ca si mine, care am avut o casnicie nefericita inainte, si atunci evident ca am pornit amandoi cu niste dubii.

Am divortat acum doi ani si apoi ne-a fost frica sa mai facem acte, pentru ca noi suntem nebuni si temperamentali si cand ne razbunam, ne razbunam la tribunal. Fara acte n-as putea sa spun ca mi-e mai bine, insa. Relatia este altfel privita de cunostintele noastre sau de cei care ne stiu numai pe dinafara, cei care spun “a, ei nu sunt casatoriti, sunt doar concubini”. Eu nu mai sunt o doamna! Inainte, cand eram maritata, eram o doamna, acum nu mai sunt, e ciudat...Chiar daca m-as transforma peste noapte in Lady Diana, tot n-as fi o doamna, pentru ca nu sunt maritata, nu am un statut social care in anumite cercuri conteaza ...
citeste mai departe

• Tweet