Victor Socaciu: Eu sunt cel care iubeste mai mult

Este unul dintre cei mai iubiti reprezentanti ai folkului romanesc si a lansat, de curand, cel de-al 15-lea album al sau.
"Oameni de zapada", "Charlie Chaplin", "Caruta cu flori" sunt cantece care l-au adus pe artistul Victor Socaciu in viata si in inima noastra.

Parintii mei cantau romante, iar eu ma ascundeam sub masa si plangeam

Marea Dragoste / Tango: Cand au inceput legaturile tale cu muzica?

Victor Socaciu: Din primii ani de viata. Provin dintr-o familie de oameni simpli, dar foarte deschisi, o familie mare. La fiecare aniversare a unei zile de nastere, se strangea tot familionul la noi acasa si intotdeauna cantau la aceste petreceri. Cantau si parintii mei, cantau chiar pe voci, impreuna cu ceilalti, cu fratii, cu rudele. Iar uneori, parintii mei cantau romante, care pe mine asa de tare ma impresionau, incat ma ascundeam sub masa si plangeam. Plangeam, chiar daca nu intelegeam ce inseamna o iubire trecuta, dar pe mine ma impresiona gravitatea cantecului, ma emotiona frumusetea armoniei vocale. Nu voiam sa ma vada cineva plangand, insa voiam sa ascult mai departe, asa ca stateam sub masa...

Marea Dragoste / Tango: Dar parintii tai nu erau cantareti de profesie...

Victor Socaciu: Nu, tatal meu era muncitor la uzinele Steagul Rosu din Brasov, mama mea tesatoare la Partizanul Rosu. Nu am avut o copilarie bogata, dimpotriva, locuiam intr-o casa saracacioasa, dar, cel mai important este ca am avut parte de toata dragostea lor, neimpartita - pentru ca eram doar unul la parinti. Dar amandoi aveau legaturi cu muzica, tata fusese tobosar cand era tanar, intr-o formatie la o casa de cultura muncitoreasca, iar mama mea a fost corista intr-un ansamblu foarte mare, si, la un moment dat, i s-a propus sa plece la Bucuresti  la un cor mare, probabil tot muncitoresc. Insa ea a refuzat, pentru ca tocmai se infiripase idila cu tatal meu. A ramas in Brasov si m-au avut pe mine. Si nici pentru mine n-au avut planuri muzicale. Tatal meu a vrut sa ma faca fotbalist; mama mea nu avea proiecte pentru mine, voia doar sa ma vada fericit candva, pe undeva, in lumea asta.

Marea Dragoste / Tango: Cum a fost relatia cu parintii? Mai traiesc?

Victor Socaciu: Traieste doar tatal meu, mama mea ne-a parasit acum 3 ani. Tatal meu este in continuare la Brasov, insa vine des la mine, la Bucuresti. Suntem intr-o stransa legatura, in continuare. Am avut o relatie foarte apropiata cu ei, foarte stransa. Fetita mea, Iulia, a fost crescuta de ei incepand cu anii ’80-’81, au crescut-o pana in 1990. Au stat foarte aproape de copilul meu, de Iulia, ne-au ajutat foarte mult si s-au si legat foarte mult de nepotica lor. Iulia este acum, insa, in Australia, la Sydney, si vine doar din cand in cand in tara. Nu o poate face des, dar tinem legatura saptamanal. 

Marea Dragoste / Tango: Ce face Iulia acolo? Are familie?

Victor Socaciu: Nu, nu s-a casatorit inca. Este angajata la o firma de avocatura. Si-a facut acolo studiile, incepand cu clasa a cincea. A terminat bacalaureatul acolo, urmand apoi niste scoli superioare. Acum are 28 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Tu cum ai inceput sa canti? Cand ti-ai dat seama ca esti talentat la muzica?

Victor Socaciu: Eu nu mi-am dat seama ca sunt talentat. Dar cand am ascultat, intr-o seara, un baiat care a cantat la chitara in curtea noastra, unde ne stransesem un grup de adolescenti, am fost atat de impresionat, incat m-am tinut de acest baiat multe zile, sa ma invete si pe mine sa cant la chitara. Tatal meu si unchiul meu mi-au cumparat cea mai ieftina chitara de pe piata, costa 311 ...
citeste mai departe

• Tweet