Tudor Octavian: Romania nu-i compusa doar din hoti

Il asculti fara sa-ti poti dezlipi auzul de povestirea sa. Ii citesti textul din gazeta fara sa-ti poti ridica ochii de pe hartie. Iar daca ai norocul sa-l vizitezi chiar in locuinta domniei sale, il intalnesti printre tablouri superbe, printre stive de carti rare, printre rafturi cu minuni. Tudor Octavian e editorialist, scriitor, critic de arta, colectionar, povestitor, om ciudat, faptura altfel, fiinta valoroasa, rara, barbat a carui intalnire iti bucura destinul.

Marea Dragoste / Tango: Credeti ca aceasta conditie de colectionar stirneste simpatie atunci cind este atribuita unui om politic? Oamenii au vazut multe tablouri, ei nu stiu sa le evalueze, dar au zis vai, iata ce avere, ce bogatie?

TUDOR OCTAVIAN: In general, poporul roman este pornit sa-i arate cu mina pe cei care string avere. Numarul saracilor este atit de mare si domnul Iliescu a avut tot timpul amabilitatea sa vorbeasca despre saracia lui si servitutile saraciei cinstite, incit oamenii au tendinta sa creada ca tot ce se aduna acum intr-o casa de om n-are cum sa fie prin munca cinstita. Or, in Romania sunt citeva sute de mii de oameni care datorita unor eforturi decente financiare si a unei munci sustinute reusesc sa-si tina casa si sa mai si stringa niste bunuri pe linga casa asta.

Adica Romania nu-i compusa doar din hoti. Exista o clasa de mijloc acum si pe care conteaza Romania, care trebuie respectata si impotriva careia nu trebuie atitate multimile, pentru ca de fapt, adevaratele colectii acum le alcatuieste clasa de mijloc, nu bogatasii. Bogatasii isi iau pedigree, vor repede dovezi ca sunt si importanti, si destepti, si frumosi.


Marea Dragoste / Tango: De obicei bogatasii se ocupa ei singuri sa-si alcatuiasca colectiile sau platesc pe cineva?

TUDOR OCTAVIAN: O mica parte se inconjoara cu oameni priceputi si consilieri si iau aminte la ce spun, la sfaturi. Dar cea mai mare parte sunt vanitosi, actioneaza la presiunea sotiilor, care sunt la fel de toante ca si ei, din punct de vedere al judecatii estetice, vreau sa spun, si se inconjoara cu lucruri lucioase, mari, care par a fi importante, care seamana a ceva mai bun, dar care n-au calitate. Dovada si scandalurile care au izbucnit cu falsurile Mussner pentru ca au circulat la oameni care s-au grabit sa cumpere tot ce era semnat Mussner. Ca si cum semnatura este maximum de garantie pentru calitatea si importanta unei opere de arta.


Marea Dragoste / Tango: Dumneavoastra ati fost vreodata nestapinit in conditia de colectionar?

TUDOR OCTAVIAN: Eu am fost mult prea sarac ca sa fiu nestapinit. Eu am fost si sunt in continuare un zgircit care stie perfect dimensiunile zgirceniei lui, care compenseaza prin stiinta ceea ce nu poate plati cu bani. Regula mea de viata este ca la orice tablou bine cumparat, 90% din pret trebuie sa fie priceperea celui care il cumpara. Pentru ca 10% este ignoranta celui care vinde. Problema nu este daca Adrian Nastase este colectionar, biciclist sau parasutist. Problema este daca din banii pe care ii putea in mod cinstit obtine ca premier si ca functionar public avea de unde sa-si alcatuiasca o colectie misterios de mare, pentru ca niciodata nu vom sti exact dimensiunea ei si nimeni nu va pretui bucata cu bucata, la regulile pietei, ce se afla acolo. Pentru ca orice colectie ...
citeste mai departe

• Tweet