Sergiu Nicolaescu: Sunt casatorit a treia oara, cu o fata cu 46 de ani mai tanara

L-am admirat dintotdeauna, am vazut aproape toate filmele pe care le-a regizat, i-am citit interviurile, l-am urmarit in interventiile televizate. Nu m-am indoit de profesionalismul sau, dar, in acelasi timp, mi l-am imaginat ca pe un om foarte dur. Aveam senzatia ca stiu totul despre el. M-am inselat. Abia dupa acest interviu am realizat, de fapt, ce se ascunde in spatele imaginii sale si am aflat, din povestile sale fascinante, de unde vine izvorul nesecat al inspiratiei celui mai prolific regizor roman, Sergiu Nicolaescu.

Si astazi o vad pe mama la toate premierele mele, pe acelasi loc

Marea Dragoste / Tango: Toata lumea va admira stilul foarte precis de a lucra, vi se spune des ca lucrati ca un neamt. Asa ati fost crescut sau v-ati autoeducat?

Sergiu Nicolaescu: Sigur ca amandoua s-au combinat. Exemplul tatalui meu, pe de-o parte, si propria mea fire, pe de alta parte. Eu sunt pe jumatate machedon, iar ei sunt foarte darji. Cateodata, in sens negativ. De pilda, in perioada legionara, ei au fost foarte implicati. Erau de-a dreptul fanatici. Erau patrioti, dar cauza era negativa. De aceea a si disparut miscarea. Dar asta e o alta poveste.

Marea Dragoste / Tango: Erati la fel de meticulos si in copilarie?

Sergiu Nicolaescu: Da. De mic copil eram foarte bine organizat. Jocurile mele aveau o istorie, niste reguli pe care le scriam seara, acasa. Niciodata nu stricam vreo jucarie, din contra, le reparam pe ale altora.

Marea Dragoste / Tango: Ati avut o copilarie frumoasa?

Sergiu Nicolaescu: Am avut o copilarie fantastica. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Eu adolescenta nu am avut, dar copilaria a fost de vis. Stateam la Timisoara, pe strada Paris, langa linia tramvaiului 4, iar dincolo de sine era un maidan. Ei, tot terenul acela era domeniul meu. Aveam o gasca de 38-40 de prieteni cu care ne jucam de dimineata pana seara. Si tot ce am trait acolo mi-a influentat existenta ulterioara. Mai toate filmele mele contin cate o frantura din acei ani.

Marea Dragoste / Tango: Stateati de dimineata pana seara afara? Nu erati la scoala?

Sergiu Nicolaescu: Pe timpul razboiului, scoala se facea doar 3 luni pe an. Si restul de 9 luni eram liberi sa ne jucam.

Marea Dragoste / Tango: Care ar fi primele amintiri pe care le aveti din copilarie?

Sergiu Nicolaescu: Jocurile teribile. Inca de la Targu-Jiu, unde am stat primii cinci ani de viata. Ne jucam pe malul Jiului. Apoi tata, care era inginer de drumuri si poduri a fost mutat la Timisoara.

Marea Dragoste / Tango: Ce relatie ati avut cu tatal dumneavoastra?

Sergiu Nicolaescu: Din pacate nu una foarte apropiata. Tata lipsea foarte mult de acasa. Abia prin ’58, cand ne-am mutat in aceeasi cladire, am reusit sa-l cunosc mai bine. Tata muncea foarte mult. Eu cu el seman. Eu tot ce fac, fac prin munca. Munca asidua. De aceea multi ma invidiaza, dar nimeni nu ma imita.

Marea Dragoste / Tango: Banuiesc ca nu intelegeati programul foarte incarcat al tatalui dumneavoastra...

Sergiu Nicolaescu: Intr-adevar. Mama era o femeie foarte sentimentala si a suferit foarte mult din cauza lipsei tatei de acasa.

Marea Dragoste / Tango: Sa inteleg din tonul vocii dumneavoastra ca legatura cu mama a fost mult mai puternica...

Sergiu Nicolaescu: Categoric... Am iubit-o enorm. Era o femeie extraordinara. De un patriotism iesit din comun. De cand eram copil de tata, mama ma legana si imi canta cantece patriotice. Azi poate parea o scena stupida. O mama tanara, de 20 si ceva de ani, care-si iubea copilul si tara. Ma bucur enorm ca a apucat sa vada succesul meu in lumea filmului. Si astazi, daca ma duc la cinematograful Patria, o vad pe mama la toate premierele mele, pe acelasi loc, extrem de mandra si fericita.

Marea Dragoste / Tango: Parintii v-au tinut din scurt?

Sergiu Nicolaescu: Nu. Am avut parte de o libertate totala din partea lor. Tata nici nu a stiut cand am terminat liceul. ... citeste mai departe