Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Partea a II-a a interviului cu TUDOR CARANFIL: Fara obstacole, iubirea n-ar avea nici haz, nici poveste

Partea a II-a a interviului cu TUDOR CARANFIL: Fara obstacole, iubirea n-ar avea nici haz, nici poveste
un cerc al inexprimabilului, care se strange din ce in ce mai mult in jurul tau. Cel putin, asa o resimt.

Marea Dragoste/ Tango: De unde ne veti transmite viitoarea corespondenta?

Tudor Caranfil:
Din Karlovy Vary, unde intre 2-11 august se desfasoara traditionalul Festival cinematografic international. La Carlsbad, am fost prima oara in 1966, si de acest festival ma leaga o adanca prietenie.

Marea Dragoste/ Tango: Stiti sa dansati? Cand ati dansat ultima oara?

Tudor Caranfil
: Ce altceva ar fi putut sa ma intrebe cei de la Tango? Candva, in tinerete, am fost un dansator pasionat. Cel mai mult imi placea, pentru zborul sau poetic, vals-bostonul. Se mai danseaza azi?
Ultima oara, am dansat in 7 septembrie 1995, de ziua fiului meu, intr-un hotel de la Poiana, unde se stabilise echipa filmului Asphalt Tango. Sarbatorirea a fost luata in primire, cu toata autoritatea, de protagonista sa Charlotte Rampling. De-a lungul dupa-amiezii, ea ne-a interzis, autoritar, tuturor sa mai intram in restaurant si a lucrat singura timp de 3 ore la un aranjament care ne-a uimit prin simplitatea si armonia sa ornamental-montana. Fireste, n-am pierdut ocazia si am invitat-o la dans pe amfitrioana. Era ca un fulg, dar doua zile si doua nopti dupa aceea am dormit pe dusumea din cauza durerilor la coloana. Asta m-a vindecat de dans, desi l-am privit cu invidie pe regizorul portughez De Oliveira care, la aproape o suta de ani, se lansa cu o tinuta impecabila intr-unul dintre filmele sale. Dansa Tango!
 
 

COMENTEAZA: