Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 50780

Nina Cassian - Nu ma plang. Am iubit si am fost iubita

In poezia Ninei Cassian se afla tumultul intreg al unei vieti de femeie care traieste si iubeste pana la sange. In jurnalul sau fabulos, „Memoria ca zestre“, descoperi o lume profunda, eliberata de conventii. Un destin trait curajos, cu intelegere, cu suferinta, cu nebunie.
„Am avut doua mari iubiri, Ioji si Ali. Am avut doua iubiri importante, Marin si Slavomir, am avut si doua mici iubiri, Ad si Bruno. N-ajunge pentru o viata? Ce mai pot astepta acum, batrana, urata, singura, saraca, dezradacinata? Nimic. Un mare NIMIC”, scria Nina Cassian in „Memoria ca zestre“. Si totusi, dragostea s-a incapatanat sa mai vina. Nina Cassian, poeta-miracol a literaturii romane, traieste astazi la New York si este casatorita, pentru a treia oara, cu Maurice Edwards, cel care a fost, timp de 40 de ani, director artistic al Filarmonicii din Brooklyn.
Se daduse drumul la dragoste...

Marea Dragoste / Tango: Cand si unde v-ati nascut, doamna Nina Cassian?
Nina Cassian: M-am nascut in 1924 la Galati dar, la doi ani, ne-am mutat la Brasov, pe care-l consider, si azi, orasul fermecat al copilariei mele fericite.

Marea Dragoste / Tango: Ce erau parintii dumneavoastra?
Nina Cassian: Parintii mei n-aveau multa scoala, dar se bucurau de o inzestrare naturala. Tata scria versuri, ulterior a devenit un reputat traducator – proza si versuri – mai ales din limba germana. Mama canta cu o voce mica, dar exacta, lieduri de Schubert, tata acompaniind-o la pian. Casa noastra rasuna de poezie si muzica si, bineinteles, le sunt recunoscatoare pentru atmosfera artistica in care m-am format.

Marea Dragoste / Tango: Cand ati debutat ca poeta?
Nina Cassian: Cartea mea de debut s-a numit „La scara 1/1“, poezii moderniste, fanteziste, drept care „Scanteia“, ziarul Partidului, m-a „gratificat“ in trei editii, calificandu-ma decadenta, burgheza, dusman al poporului, laolalta cu Ovid S. Crohmalniceanu, care comentase cartea. Aceasta a fost retrasa si arsa. Era inceputul anului 1948, cand „cortina de fier“ a cazut nu numai pe structura politica a tarii, ci si pe cultura. Au urmat ani de zile in care am fost considerata „formalista“, in ciuda eforturilor mele de buna credinta de a ma plia la restrangerea vocabularului, la obligativitatea tematica, pana am amutit. M-am refugiat in literatura pentru copii (am scris „Nica fara frica“) in cadrul careia mai erau permise metaforele – si in compozitia muzicala, mai greu de descifrat de cenzori. Pana in 1957, cand Poezia s-a intors la mine…

Marea Dragoste / Tango: Ce s-a intamplat atunci?
Nina Cassian: Eram la 2 Mai, satul care a devenit legendar la mare. Pentru prima oara am scris: „Norii cenusii de culoarea penelor de gasca“… Dupa perioada de seceta, a urmat un val de revenire, poezii de natura, poezii de dragoste. Asa cum am scris in jurnalul meu - „Memoria ca zestre“ - „se daduse drumul la dragoste.“

Marea Dragoste / Tango: Cat durase aceasta perioada de seceta?
Nina Cassian: Din ‘55 pana in ‘57. Dar, cum am spus, m-am refugiat in literatura pentru copii si in compozitii muzicale, pentru ca nu puteam sta cu bratele incrucisate. Totdeauna am facut ceva, totdeauna am emis. Ce am emis, ramane de vazut. „Lasati cuvintele sa vina la mine“… Si au venit inapoi, acolo, la 2 Mai…

Marea Dragoste / Tango: A coincis aceasta revenire cu vreo intamplare fericita pe plan personal?
Nina Cassian: Nu, nu, atunci eram fericita cu Ali al meu. A fost pur si simplu un miracol.

M-am maritat cu el din dragoste, din idealuri comune, eram amandoi comunisti convinsi

Marea Dragoste / Tango: Povestiti-ne despre primul dumneavoastra sot, cine a fost?
Nina Cassian: Este vorba despre Vladimir Colin, care a scris si el basme pentru copii. Intoarsa in Romania in ‘91, s-a tinut o comunicare la Sinaia despre literatura pentru copii, in care eu nu eram mentionata. Dar nici Vladimir nu era. Si am intrebat-o pe Grete Tartler „De ce aceasta omisiune?“. „Pai, nu erai in tara.“ Dar Vladimir Colin era. Si el de asemenea a fost eliminat complet. Eu m-am bucurat de multa adversitate, dar si de multa simpatie. Am avut parte si de unele si de altele. Dar, in fine, m-am maritat cu el din dragoste, din idealuri comune, eram amandoi comunisti convinsi. Eu aveam 17-18 ani si el, 21. Eram doi tineri, doi copii, amandoi comunisti ilegalisti. Nu aveam bani, bineinteles. El vopsea nasturi ca sa castige cate ...
citeste mai departe
 
 
 
 

COMENTEAZA:

COMENTARII:

Fii tu primul care comenteaza