Mugur Mihaescu – Nu ma mai atrage nimic material pentru ca am avut tot ce se putea avea. Caut alte vise…

Ne cautam asemanari pretutindeni in viata

Tango: Ce materii preferate aveai in scoala?
Mugur Mihaescu: Mi-a placut foarte mult literatura, mama mea fiind profesoara de limba romana, si toate colegele si prietenele ei fiind profesoare de limba romana. Am trait intr-un mediu al limbii si literaturii romane, m-au fascinat povestile, cartile. Am citit, pana in clasa a noua, mii de volume cred, atatea cate altii poate nici nu apuca sa citeasca intr-o viata. Devoram carti pe paine. Uitam sa mananc, de multe ori, atat de mult ma captiva cate o carte. Ma striga maica-mea, dar eu abia daca auzeam. 

Tango: Si acum mai ai timp sa citesti? Ce citesti in perioada asta?
Mugur Mihaescu: Am recitit „Viata ca o prada“. Intotdeauna incerc sa reiau lecturile, ca sa imi reimprospatez memoria. E un exercitiu care te formeaza, iti creeaza un sistem al valorilor, daca esti suficient de inteligent, incat sa nu consideri o carte neaparat ca pe o biblie, ci sa extragi din ea exact ceea ce crezi ca merita extras. 

Tango: Crezi ca e adevarat ca ne cautam in carti, in filme, in arta personaje, situatii, lucruri care sa semene cu noi, in care sa ne regasim?
Mugur Mihaescu: Eu cred ca ne cautam asemanari pretutindeni in viata. Avem nevoie de suport, avem nevoie sa gasim modele cu care sa ne comparam. Dar daca facem asta si, pana la urma, in cautarea asta ne pierdem identitatea, mai bine nu ne nasteam. Ecuatia mea e simpla: „Be yourself!“.

Tango: Este ecuatia celor ca tine, care isipermit luxul de-a fi diferiti. Cei mai multi dintre oameni isi doresc sa fie la fel ca ceilalti.
Mugur Mihaescu: Si intrebarea mea este: de ce te nasti atunci? Sa fii clona? Pai cloneaza-te daca vrei sa semeni cu altii, inca vreo 200, si poti sa zici: „Eu si cu inca 200 suntem cool“. Daca nu vrei sa devii tu insuti cineva… Eu nu am simtit ca sunt diferit si nu am constientizat unicitatea mea decat foarte tarziu. Cand incepi sa te maturizezi, incepi sa intelegi ca estetica si frumusetea diversitatii sunt extraordinare. Dar nu am fost constient de la inceput ca as fi unic. Eram un copil la fel ca toti ceilalti copii, un baiat care avea aspiratiile lui, dorintele lui, eram cat se poate de normal. Nu am simtit niciodata ca as fi peste. Dar inzestrarile mele, mediul in care am fost crescut, anturajele, scoala, toate m-au impins spre ceea ce sunt astazi.

Plangeam pentru ca simteam lipsa celei de care m-am indragostit

Tango: Cum arata parcursul tau in iubire, de la o varsta la care nu intelegeai lucrurile astea si pana la momentul de fata?
Mugur Mihaescu: Eu m-am indragostit prima oara cand aveam vreo 11 ani, sau asa credeam eu, ca m-am indragostit. Si plangeam pentru ca simteam lipsa celei de care credeam ca sunt indragostit. Pe urma m-am indragostit la 15 ani, apoi la 16 ani, la 17 ani si tot asa, pentru ca mi-am dat seama ca asa sunt facut, din aluatul asta. Unii pot sa se indragosteasca mult mai usor, altii, mai greu, le este frica de refuz, le este teama sa nu fie raniti. Suntem atat de diferiti, fiecare reactioneaza altfel. Toata lumea e diferita, incercam sa ne gasim un numitor comun care se numeste „chakra morala“. Purtand acest numitor comun, cand ne situam la dreapta sau la stanga medianei, ne gandim imediat ce zice lumea. Iti dai seama ce vor zice cei din cealalta extrema despre tine, care esti total opus lor. Cum si tu ii judeci pe ceilalti la fel. Ideea este sa ne vedem fiecare de treaba. Sa nu mai judecam, pentru ca nu suntem niciunul dintre noi Dumnezeu. De ce sa-l judeci pe cel de langa tine pentru lucruri care nu te privesc, nu te afecteaza, nu-ti fac niciun rau? Judeca-l pentru lucruri care te afecteaza, lucruri care pot sa iti dauneze tie sau copilului tau, dar nu pentru gustul lui, culoarea, mancarea pe care o prefera, ce fel de fete sau baieti accepta, ce fel de medii sociale. Asta este o optiune pe care o are fiecare. Cine sunt eu sa te judec pe tine cum te imbraci sau de cine te indragostesti? Daca tu in momentul ala ti-ai gasit fericirea pentru o clipa, jos palaria pentru tine. Nu ma intereseaza ce faci, ce treaba am eu cu fericirea ta? Sunt invidios cumva pe fericirea ta? Ma afecteaza cumva?

Tango: Sunt oameni care isi cauta un model si se uita sa vada ce se intampla in vietile celorlalti ca sa isi gaseasca un sprijin, sa nu se mai simta singuri.
Mugur Mihaescu: Oricum nu esti singur. Dar trebuie sa constientizezi ca esti singular, ca esti unic. Daca nu iti doresti sa fii unic, de ce te mai nasti?

Tango: Spune-mi ce te sperie pe tine in iubire, sau ce te-a speriat?
Mugur Mihaescu: Ca orice om normal, ma temeam de refuzuri, de suferinta. Pe masura ce am inaintat in varsta, mi-am repus in ordine ideile si am descoperit ca viata era cu totul altfel fata de cum gandeam eu.

Tango: Cand te-ai casatorit, cum ai luat decizia asta? Ce s-a schimbat in momentul acela cand ai facut un asemenea pas important?
Mugur Mihaescu: Tu crezi ca in momentul in care esti indragostit cu adevarat te mai gandesti la pasi importanti? Dicteaza sufletul, dicteaza inima. Ea iti ordona exact ce trebuie sa spui si cum trebuie sa actionezi. In momentul acela logica, respectiv emisfera stanga, se diminueaza, devine mica, mica, mica. Sufletul nu poate sa gandeasca. Gandeste sub impulsul chimiei, adica al atractiei chimice care exista intre indivizi, ca doar suntem din carne, si in momentul acela te hotarasti. Cand intalnesti pentru prima oara o persoana, ce faci? Iti faci o idee. Problema este ca iti faci tu ideea. Tu zugravesti o personalitate pana sa ai habar despre ea si incepi sa-i atribui calitati despre cum o fi, cum o gandi, ce-o indragi. La un moment dat, in relatie, reflectezi asupra faptului ca tot ce gandisesi tu apartine de fapt numai inchipuirii tale si nu si persoanei de langa tine, care este probabil cu totul alta persoana, cu totul altfel de cum ti-ai inchipuit. Si atunci, apare o problema. Dupa un timp, dupa ce ai ajuns sa cunosti toate lucrurile pe care ti le-ai inchipuit despre ea, si vezi ca au fost corecte, dar le afli si pe celelalte, apar dezechilibre, pentru ca incepi sa vezi si defecte. Cand esti indragostit, nu vezi defecte. Si in momentul in care incepi sa pui in balanta, incepi sa dai in balbaiala daca nu esti suficient de logic sa intelegi ca, pana la urma, intre doua persoane trebuie sa existe un compromis, pentru ca nu suntem clone. Suntem doua fiinte diferite, doua suflete diferite, doua aspiratii diferite, si tot ce realizezi impreuna cu cineva despre care ti-ai propus sa fie partenerul tau este sortit unui compromis, unei negocieri in permanenta, negocierea sufletului, negocierea vietii. E o negociere. E dur termenul, probabil nu are ce cauta aici, dar hai sa-l numim asa, negociere. Casatoria este o negociere.

Tango: Cum s-a schimbat viata ta de cand ai devenit tata? Cati ani aveai?
Mugur Mihaescu: Fata mea are 10 ani si jumatate, deci eu aveam 30 de ani si un pic cand s-a nascut. M-am uitat la fetita mea si am zis „Dumnezeule, sunt nemuritor“. Asta a fost prima fraza pe care am spus-o. M-am uitat la ea, am plans si am zis ca mi-am gasit nemurirea. Daca dupa asta tinzi, sau dupa asta tinde omenirea, ei bine, cel putin sufleteste, mi-am gasit nemurirea.

A merge pe motocicleta este un mod de exprimare

Tango: De cand ai motocicleta?
Mugur Mihaescu: De un an si un pic. Si, de cand am motocicleta, nu prea mai stiu ce e aia masina. Decat maxim cand e zapada, dar nici atunci, tot ies cu motorul daca dau astia cu plugul pe strada.

Tango: Nu e periculos?
Mugur Mihaescu: Este la fel de periculos ca atunci cand ai merge pe strada. Daca iti iei motocicleta atunci cand esti matur, nu mai este niciun pericol. Faci teribilisme pe motocicleta atunci cand faci teribilisme in orice. Mie imi place, ma simt bine. Mi s-a organizat viata atat de bine in ultimul an, datorita motocicletei, mai ales aici, in Bucuresti. Daca ii spun cuiva „Vezi ca sunt in Pipera si vin in Piata Sudului in 20 de minute“, zice: „Ai elicopter?“ „Nu, am motocicleta.“ M-am saturat de masinile astea cat autobuzele, de masinile care umplu trei benzi odata, care polueaza aerul, m-am saturat. Si, in plus, e atat de frumos cand merg la o iesire cu baietii, opresc la marginea unei paduri, sau oriunde altundeva… Ma dau jos si ma uit in jurul meu si ma bucur ca traiesc.  

Tango: Ai un grup de prieteni motociclisti?
Mugur Mihaescu: Suntem multi. In general, o sa vezi ca motociclistii se saluta in trafic. Sunt oameni curajosi, pentru ca si-au asumat aceasta raspundere de a-si incredinta viata numai celor doua roti si aerului din jur. Sunt si oameni respectuosi, foarte multi dintre ei. Daca ajungi la o anumita maturitate, la o anumita gandire, a merge pe motocicleta este un mod de exprimare pe care i-l doresc oricui.

Tango: De cand ai tatuajele?
Mugur Mihaescu: Pe asta de pe bratul drept il am de vreo patru ani, pe asta il am de vreo juma’ de an.

Tango: Si cum te-ai hotarat sa ti le faci?
Mugur Mihaescu: Imi place. E o chestie de gust. Fiecare face ce vrea in viata, atat timp cat nu deranjeaza pe altul.

Tango: Ce alte moduri de exprimare ai, in viata ta, in afara de ceea ce vedem cu totii la televizor?
Mugur Mihaescu: Desi lumea nu crede, hobby-urile mele sunt solitare sau de cercuri foarte restranse de prieteni, cum ar fi pescuitul, golful. Astea sunt hobby-urile mele. Imi place sa stau pe malul unei ape in momentul diminetii, cand rasare tot aburul ala din apa. Cand rasare soarele si se ridica aburii baltii, imi place sa ma uit in jurul meu si sa zic: iti multumesc, Doamne, ca m-ai nascut! 

Tango: De scris, scrii? Ce scrii?
Mugur Mihaescu: Absolut orice poveste care ma fascineaza, indiferent ca este o poveste urata sau una frumoasa. Mai nou, am terminat serialul „17“, cel care a fost la Prima. A fost o poveste foarte dark, iar lumea nu era pregatita pentru povesti dark. Asta este. Nu ma intereseaza, mi-a facut placere, mi-a placut sa dau nastere unei povesti. Eu sunt un tip foarte emotiv, plang la filme, cand sunt filme de povesti pentru copii. Si cand un copil reuseste sa faca ceva, plang de innebunesc. Vorba lui Holograf: „si baietii plang cateodata“. Eu plang des, ma emotioneaza multe, si cand rad, plang. Cand e ceva frumos, rad si plang in acelasi timp.

Tango: Cand ai plans ultima data?
Mugur Mihaescu: Acum vreo 2 zile, la pescuit. Am plans de necaz, a fost modul meu de a-mi exterioriza o mica frustrare. Scapam foarte mult peste din cauza faptului ca pescuiam intr-un anume loc, munceam foarte mult sa scot pestele, cu mainile ridicate la suprafata, si m-a dovedit, mi-a facut-o, perversul naibii, asa am plans de necaz, putin. Uite, ma, cat muncesc, cum ma dor mainile, si iar a scapat! E frumos, ii prinzi si le dai drumul. 

Tango: Asa faci? Le dai drumul?
Mugur Mihaescu: Da. Eu nu mananc niciun peste. Cand i-am pus fiicei mele undita in mana si a prins si ea un peste, cand am vazut bucuria din ochii ei, mi-a venit sa plang. Si acum am emotii, cand imi amintesc cum se inrosise toata, si soarele era la apus, si ea a prins prima ei stiuca, la varsta de 8 ani. Era toata rosie, avea adrenalina in ochi, bucuria… Si astia baga curent in apa si omoara pestii! Eu i-as aresta si le-as da puscarie pe viata, fara drept de apel. Exact cum se face in Statele Unite pentru braconaj la sturion. In SUA, daca braconezi sturion, faci puscarie pe viata, fara drept de recurs. Pentru ca acolo legea spune urmatorul lucru: daca un om este capabil de self-defence, un animal nu este capabil de self-defence niciodata. Iar tu esti de zece ori mai animal si nu meriti sa fii liber. Deci, daca ar fi dupa mine, pe toti braconierii i-as baga in puscarie pe viata, chit ca imi atrag oprobriul lor. Eu inteleg ca am fost nascuti vanatori, ca am fost nascuti animale de prada cand nu aveam ce manca, dar faptul ca distrugi fauna, care nu are nicio aparare, absolut niciuna, cu otrava, curent electric sau plasa, ca distrugi vanatul, merita puscarie pe viata. Asta e, simplu, fara drept de recurs, fara eliberare conditionata, fara nimic. Nu meriti sa fii numit om, pentru mine esti o lepra.

Copiii mostenesc pacatele parintilor

Tango: Cum s-a schimbat viata ta din momentul in care ai inceput sa castigi bani multi? Au fost diferente mari, ai trait si perioade de saracie?
Mugur Mihaescu: Am trait perioade de saracie lucie, am trait perioade cand nu aveam ce manca. Am trait perioade cand am cantat la nunti ca sa-mi castig existenta; cand veneam de la camin, cu examene, si mergeam spre casa si treceam pe langa fabrica de biscuiti din Craiova si mirosea atat de tare si atat de frumos – a biscuite copt cu cacao, asta se facea acolo, biscuiti „Jiul“ – si mie imi era atat de foame, incat plangeam. Plangeam de foame. Dupa care am inceput sa castig bani in mod treptat, gradat, si nu mi-am dat seama ca am trecut de la un nivel la altul. Totul a fost pas cu pas, si asta m-a ajutat enorm. Eu nu am fost luat din rece si dus la cald, sau din cald si dus la rece, sau de pe campie aruncat pe varful muntelui. Pentru ca, nefiind adaptat, te destabilizezi, ca-n povestile astea cu vedete care peste noapte apar si dispar ca ciupercile. Gandeste-te c-ai fi acum luata de la campie si dusa undeva pe Everest. Faci embolie si crapi cand ajungi acolo, asta daca nu crapi de hipotermie inainte.   

Tango: Bine, trecerea de la saracie la bogatie nu e chiar ca trecerea de la campie pe Everest, e ca si cum ai fi dus, peste noapte, pe o plaja in Hawaii.
Mugur Mihaescu: Daca este peste noapte, tot se alege praful. Cumva se alege, nu stiu cum. Exista o lege a compensatiei, indiferent ce se crede. Stii cum e? Stii ca si copiii mostenesc pacatele parintilor? Mie mi-ar fi frica sa fac rau pentru ca te gandesti ca se rasfrange asupra copilului tau. Exista, nu stiu daca sa-i zic lege divina sau o lege a compensatiei, dar exista ceva. Este si foarte multa lume care a fost invatata ca toti suntem egali. Ei bine, nu suntem toti egali, pentru ca nu suntem toti aceeasi persoana. Zicem: Ia uite-l pe asta cat are! Pai, stai asa, ca eu nu am semnat un act fals si am castigat bani! Eu am muncit de m-au gasit dracii, in felul meu, e munca mea. Stii tu cat timp am pierdut eu sa stau sa scriu? Cat timp am umblat sau am degerat? Sau cat mi-am neglijat familia sau cum cantam la nunti sau nu aveam ce manca? Am riscat totul pe cartea asta in loc sa fiu inginer sau mai stiu eu ce. Tu stii cata munca este in spatele unei conceptii de genul asta? Nu. Tu ce vezi? Vezi un tablou si judeci tabloul. Zici: ia uite-l si pe asta, si-a luat Lamborghini. Da,mi-am luat. A fost visul meu la momentul ala, si mi-am implinit visul. L-am facut, l-am atins. Nu ma mai atrage nimic material la ora actuala, pentru ca am avut tot ce se putea atinge la nivel material. In momentul asta, caut alte vise. Am bani suficienti, incat sa nu ma gandesc ca maine nu mai am ce manca. Am bani suficienti incat sa ma gandesc ca fata mea va avea o educatie buna. Dar nu va avea banii astia decat daca ii va merita. Sa-si faca singura banii. O voi ajuta in dezvoltarea ei, bineinteles, dar trebuie sa si merite. Nu vreau sa fie ea fata lui tata, cum vad acum atatia care sunt de meserie „fiu“. Nu vreau ca fata mea sa fie de meserie „fiica“. Vreau sa merite, sa munceasca, s-o vad cum tremura pentru fiecare realizare materiala, cum se bucura, sa vad ca lupta.

Tango:  Ce vise ai acum?
Mugur Mihaescu: La ora actuala, visele mele sunt orice altceva, dar nu materiale. Visez la stele, la Univers, imi cumpar telescop sa ma uit la stele… Vreau sa vizitez lumea, sa ma bucur de tot ce mi-a fost dat sa vad. Astea sunt visele mele. Bineinteles ca se pot indeplini numai daca ai bani, la un moment dat. Dar nu imi trebuie iahturi de 750 de metri, nu imi trebuie asta, vreau sa ma bucur aici, in suflet.     

Tango: Sotia ta cu ce se ocupa?
Mugur Mihaescu: Este profesoara. Este genul de profesoara pe care o fascineaza praful de creta de pe burete, ii place sa predea, a pornit de la un salariu de 50 de euro, pentru ca cu atat erau rasplatiti in tara noastra cei care aveau doua facultati si terminau cu nota zece. A ajuns la un salariu de 500 de euro, cu prime cu tot, pentru ca asa sunt respectati profesorii la noi in tara. Cei cu foarte multa carte sunt respectati „asa cum trebuie“.

Tango: Ce preda?
Mugur Mihaescu: Informatica. A terminat Automatizari-Calculatoare si a terminat si Matematica. Preda informatica, ii este drag de ceea ce face, ii place sa vada cum poate sa se implineasca un om. O enerveaza oamenii delasatori, nu face compromisuri, niciodata nu o sa ia spaga pentru ceva. Cand imi povesteste ce este in invatamantul romanesc, imi vine sa ma iau cu mainile de cap si sa-mi smulg parul din sprancene, ca numai pe asta il mai am, dar pana la urma societatea are ceea ce isi doreste sa aiba.

Tango: Mi-ai spus despre ea lucrurile prin care se aseamana cu tine. Prin ce e diferita de tine? Care sunt diferentele peste care a trebuit sa treceti?
Mugur Mihaescu: Foarte multe, foarte multe, dar stii cum este. Trebuie sa gasesti echilibrul. Foarte multe, cred ca mi-ar lua tot 14 ani ca sa le enumar. In fiecare zi ies la iveala cate 10 diferente. Dar nu e asta. Sunt prea mici, sunt asa, ca furnicile. Daca sunt mai mari, te dai cu capul de ele si le ocolesti. 

Tango: Si mergi inainte intr-o relatie chiar daca, la un moment dat, apar diferente?
Mugur Mihaescu: Daca vezi ca este un zid total in fata ta si nu mai ai cum sa il eviti, alegi sa te intorci, dar pana atunci, de ce sa te intorci? Ce crezi ca vei gasi altundeva?

Tango: Nu va ganditi sa mai faceti copii?
Mugur Mihaescu: E prea tarziu pentru asta.

Ma intereseaza tot ce tine de Univers

Tango: Cand ti-ai facut ultima data program cu fetita ta? Ce ati facut amandoi?
Mugur Mihaescu: Nu imi fac niciodata program. Nevasta-mea e mult mai organizata din punct de vedere al programului. Acum a sunat sa ma duc la scoala, unde o sa fie fiica mea intr-a cincea, ca are examen maine, ca la ce sala e… Eu nu am stiut pana acum ca trebuie sa ma duc. Foarte bine, ma duc.

Tango: Esti un sot bun, ascultator sau spui si „nu vreau sa fac“?
Mugur Mihaescu: Probabil ca sunt un sot bun pentru sotia mea. Alta poate ca mi-ar sparge capul, alta mi-ar zice ca sunt zeu. Ce conteaza cum sunt pentru altcineva? Conteaza cum sunt pentru ea. 

Tango: Te uiti la televizor?
Mugur Mihaescu: Da, dar addicted sunt doar de Discovery, de American Choppers, Hot Road. Ma uit la fotbal, dar nu la maniera sa zic „mama, am pierdut!“. Stau foarte mult pe Internet, citesc tot ce se poate despre spatiul cosmic, ma
intereseaza tot ce tine de Univers.

Tango: Si filme, ce fel de filme vezi?
Mugur Mihaescu: Tot, orice poveste frumoasa. Nu imi plac astea cu batai si cu violente, nu imi plac filmele despre razboi, urasc programele de pe Discovery despre razboi si arme, iar pe cele la care ma mai uit incerc sa le plasez la trecutul mediu al evolutiei umane.

Tango: Zi-mi un film care ti-a placut foarte mult.
Mugur Mihaescu: Iti dau exemplu de comedie: „Tantalaul si gogomanul“. Am ras de am cazut pe jos. „Blonda de la Drept“, „Seinfeld“, „Familia Bundy“ mi-au mai placut. Nu sunt partizan, iau, halesc tot ce e frumos, tot ce ma bucura. Am plans la „Titanic“, daca vrei sa ma crezi, am plans. Mi-a placut „Armageddon“, am plans si la ala. Nu stiu de ce, m-a impresionat ceva acolo si am plans. Nu imi place Bruce Willis cand salveaza lumea, sunt cateva filme cu el care nu mi-au placut. Asa, si? Altele mi-au placut. Iau tot. „Stapanul inelelor“, „Matrix“ – pe care l-am vazut de 14 miliarde de ori. 

Tango: Care este, pentru tine, cea mai frumoasa femeie din lume, dintre cele celebre?
Mugur Mihaescu: Imi place Liv Tyler. Imi place Angelina Jolie. Imi place Renee Zellweger. Imi place Julia Roberts. Imi plac ca infatisare si ca arta. Tabloul exprimat. Nu stiu, nu judec acum decat o infatisare, in spate, ca personalitate, habar nu am.

Tango: Dar un mare actor pe care il admiri pentru cum joaca, sau o actrita?
Mugur Mihaescu: Sunt foarte multi actori pe care ii admir pentru cum joaca. Ca actrite, am o gramada care imi plac, de la Jodie Foster, Winona Ryder… nu stau acum sa ma gandesc. Dintre actori, in afara de monstrii de Pacino si De Niro, Russell Crowe imi place de ma paralizeaza, Mel Gibson ma fascineaza… Sunt o groaza, n-as putea sa ma opresc…

Tango: Ai facut vreo fapta rea pe care o regreti? Ai ceva pentru care iti pare rau?
Mugur Mihaescu: Nu regret nimic in viata mea. Probabil ca am facut si fapte rele, in mod sigur am facut, dar fapte omenesti. Pentru mine exista doar doua pacate capitale, crima si violul. Restul, ca mai minti, ca mai nu stiu ce, sunt omenesti, pentru ca suntem din carne, nu suntem din cifre. In momentul in care ucizi, omori o parte din Dumnezeu. Suntem 6 miliarde de purtatori ai lui Dumnezeu si Dumnezeu mai stie cati altii in celelalte galaxii, Dumnezeu asa cum il zugravesc eu, nu cum il zugravesc popii. Eu asa l-am gasit pe Dumnezeu, chit ca exista un Dumnezeu spus de religie. Probabil, ok, dar asta e al meu.

Tango: Parintii tai ce fac acum?
Mugur Mihaescu: Parintii mei sunt la Dumnezeu. Amandoi. Tatal meu a murit acum doi ani, in decembrie, iar mama mea, in 1998. I-am pierdut destul de tineri, mama la 58 de ani si tata la 68.

Tango: Cum iti gasesti intelegerea pentru lucrurile astea atat de greu de acceptat, de inteles? Ce iti spui atunci cand iti moare cineva drag, atat de apropiat?
Mugur Mihaescu: Ma voi intalni cu ei. Suntem energie. Tot universul s-a nascut din energie, totul a fost energie, si cumva ne-am transformat in materie, n-avem cum sa nu ne transformam la loc in energie. Poate nu o sa ne vedem fizic, dar simt ca ceva va fi. Iar daca nu va fi, ce pacat… Mi-as fi dorit atat de mult sa pot sa calatoresc in toate stelele si sa vad ca oamenii se duc si colonizeaza toate planetele si inteleg ceea ce azi li se pare de neinteles cu aceste 3 dimensiuni, 4, cu „timpul“. Imi pare rau de asta. Mi-as dori ca fiecare dintre noi sa poata sa traiasca exact atat cat vrea, sa avem copii in continuare. Sunt atatea lumi unde putem sa ducem sufletul asta al nostru, intr-un Univers aproape fara margini. Si noi ce facem? Ne dam in cap unul la altul, punem bombe, ii spargem fata aluia. Da, sper sa evolueze lucrurile, nu mai departe de acum 400 de ani, ii dadeam foc unuia care zicea ca pamantul e rotund… Daca e sa ma intrebi de ce imi pare rau, asta e, dar nu e un regret – imi pare rau ca nu pot sa traiesc destul de mult, incat sa ma bucur de o adolescenta, sa-i zic – daca nu maturitate a constiintei umane. De asta imi pare rau.