Mirabela Dauer - Am fost batuta foarte tare si am plecat de-acasa

Dupa 27 de albume ticluite in 35 de ani de cariera, oamenii nu s-au saturat s-o asculte, spune ea. Si s-o admire, am adauga noi. Vocea puternica, prezenta scenica si flexibilitatea cu care Mirabela Dauer si-a supus stilul muzical toanelor vremii i-au atras pretuirea publicului.
O iubim, o admiram si ii banuim viata a fi la fel de reusita ca toate prestatiile ei din fata reflectoarelor. Si, totusi, Mirabela Dauer ne-a vorbit mult despre tristete, despre durere, despre nenoroc.

Tata mi-a dat niste curele peste fund si mi-a spus: „Sa-ti faci bagajul si sa pleci!“

Mirabela Dauer are 59 de ani, o puzderie de izbanzi profesionale si un singur sfasietor regret. A cantat in mai toate festivalurile internationale, a incantat zeci de mii de oameni cu vocea si piesele ei, are admiratori cu duiumul, prieteni care o iubesc enorm, dar n-a izbutit pana acum sa-si apropie propriul copil. „Nu am nicio legatura cu fiul meu“, imi spune cu amaraciune. „Este crucea pe care trebuie s-o port toata viata mea.“ Tulburata, Mirabela lasa de izbeliste subiectul si-mi promite ca nu va mai poposi asupra lui. Dar, de-a lungul celor doua ore cit am vorbit, am aflat starile si gandurile ce-i dau uneori tarcoale, starnite de multumirile si mihnirile pe care le-a avut de traversat.
Am stat de vorba cu ea in curtea casei, in jurul unei ciocolate fierbinti si a convorbirilor pe care le-a tot avut la telefonul care nu se astimpara din tarait. M-a primit in casa ei zambind larg, neartificiala, placuta. A inceput sa-mi povesteasca cum de-abia dupa 30 de ani de cariera a facut rost de bani ca sa peticeasca fisurile casei si sa-i corijeze aspectul. Pina acum cinci ani n-a avut incotro si a acoperit toti peretii scorojiti cu diplome si afise cu ea. „Imi plac banii ca sa-i cheltuiesc si nu ca sa-i pun deoparte. Sint cel mai fericit om cand ma duc la cumparaturi! Imi plac foarte mult parfumurile si pantofii. Neavind in copilarie pantofi, decat pe cei de la sora mai mare sau de la veri, pe care-i purtam tot timpul cu vata in varf, am ajuns sa mi-i doresc cu ardoare.“ Vorbeste cu nod in gat despre primele incaltari mai aratoase pe care le-a purtat abia la 16 ani si despre parintii care nu mai pridideau cu grijile.
Bella Scortaru, cum o alintau ai ei, a facut gimnastica de la 7 ani, la Scoala Sportiva. Recunoaste just ca, pe atunci, cariera muzicala inca nu-i facea cu ochiul. La 12 ani, insa, cind se visa o mare gimnasta, a facut un suflu sistolic, care i-a mototolit intentia de a mai practica vreodata sportul. A avut probleme cu inima de cand s-a nascut si nici in ziua de azi nu pleaca nicaieri fara punguta cu pilulele care ii tin in frau tensiunea.
Abia in liceu si-a descoperit pofta de a canta. „Era sa fiu exmatriculata din scoala, pentru ca m-a prins directorul liceului cantind intr-un restaurant din Saftica“, povesteste amuzata. „Mi-a spus ca ma da afara din scoala, dar i-am spus si eu la rindul meu ca, daca va face asta, voi merge direct la sotia lui, care era profesoara mea de latina, sa-i spun de ce domnisoara e el insotit azi. Am ramas in liceu, dar m-a sicanat pina am terminat clasa a XII-a.“
In adolescenta, a fost tinuta din scurt de parinti, dar nu le-a luat-o in nume de rau. In ultimul an de liceu, Mirabela s-a dus la o petrecere de la care s-a intors nu la 10 seara, cum le-a fost vorba, ci la 3 dimineata. „Tata avea o curea pentru astfel de situatii. Atunci a fost singura data cind m-a batut. Mi-a dat niste curele peste fund si mi-a spus: «Sa-ti faci bagajul si sa pleci!».“ Si a si plecat, in miez de noapte, la sora ei proaspat maritata si mutata in casa noua, care a primit-o cu bratele deschise, dar cu intentia de-a o lua pe sus, a doua zi dimineata, la un control ginecologic.

Am fost dispecer la ... citeste mai departe