Mihai Constantinescu: Fara iubire esti o biata masina, nu mai esti om

Este autorul si interpretul a catorva zeci de slagare, care au ramas printre cele mai iubite cantece romanesti. Este el insusi unul dintre marii adorati ai publicului, caruia mereu i-a oferit spre evadare “O lume minunata”. Dincolo de scena, Mihai Constantinescu nu se dezice de statutul sau de artist: este sensibil si melancolic, e un visator, un idealist care lupta cu patima pentru valorile in care crede. Si-n plus, ne-a vorbit cu adevar si deschidere despre intamplarile care i-au marcat existenta, marturisindu-ne in premiera episoade tulburatoare din viata sa.

Marea Dragoste / Tango: Cum ati facut alegeri in viata, bazandu-va pe ratiune sau pe ce v-a spus sufletul?

Mihai Constantinescu: Am avut intotdeauna si am si azi premonitii foarte puternice. De cele mai multe ori imi doresc sa dau gres, pentru ca lucrurile pe care le simt chiar se intampla. Eu am inteles de mult ca este o mare greseala sa treci peste ce-ti spune sufletul si niciodata cand am incercat sa trec peste asta n-a fost bine. Nu stiu daca toata lumea simte la fel, daca suntem la fel in aceste simtiri, dar la mine asa a fost. Multi oameni cred ca e mai bine sa gandeasca in functie nu de ceea ce simt, ci de ceea ce-si doresc. Si noi ne dorim foarte multe lucruri. Dar se intampla, pana la urma, ceea ce trebuie sa se intample.

Marea Dragoste / Tango: Dar credeti ca, daca vi s-ar fi intamplat in viata numai ce v-ati dorit, v-ar fi fost mai bine azi?

Mihai Constantinescu: Nu mi-am dorit niciodata foarte mult. Mi-am dorit intotdeauna decenta. Eu consider ca asta este dorinta de a trai normal, e un drept pe care il avem cu totii. Ce inseamna o viata normala? Sa ai unde locui, sa ai o masina cu care sa te poti misca, sa ai atatia bani cat sa nu consideri ca esti bogat. Sa ai exact atat cat, practic, iti trebuie. Pentru ca, stim cu totii, atunci cand parasim lumea asta nu luam cu noi nimic, si-atunci de ce ar fi asta important? Important e ce lasam, nu ce luam. Si lasam doar ceea ce spiritul nostru a hotarat sa lase. Pentru ca materialul se distruge dupa o perioada de timp, oricat ar fi de valoros. Insa spiritul poate ramane multa, multa vreme. Deci normalitatea inseamna decenta. Iar decenta inseamna ceea ce considera fiecare ce ii este necesar ca sa duca un trai firesc. Foarte multi oameni de valoare traiesc absolut normal, fara dorinte de vile cu 25 de camere, de multe masini, iahturi, elicoptere si asa mai departe.

Marea Dragoste / Tango: Ce v-ati dori cel mai mult sa lasati in urma?

Mihai Constantinescu: Pai, cred ca am reusit deja sa las ceea ce-mi doream. De exemplu, ascultam de curand, in masina, postul de radio National. Si era o discutie intre moderator si o ascultatoare care intrase in legatura telefonica. Iar la final a spus ca si-ar dori o dedicatie muzicala, “O lume minunata”, melodia mea. Ei nu au dat dedicatia, pentru ca nu era o emisiune de gen, dar am fost foarte placut impresionat de faptul ca, in spatele doamnei, am auzit o voce de copil care a inceput sa cante “O lume minunata”! Fara sa fie ceva programat. Asta inseamna ceva extraordinar pentru mine, faptul ca acel copil stia cantecul meu si imi place sa cred ca-l va duce mai departe. Asta inseamna ca las ceva in urma mea. Si e minunat! In rest, mi-as dori eu anumite lucruri, dar vad ca, deocamdata, nu le primesc...

Marea Dragoste / Tango: La ce anume va referiti?

Mihai Constantinescu: Mi-as dori ca, in spatele unei munci foarte serioase, foarte asidue, sa fi avut sansa sa beneficiez de mai mult respect. Nu din partea publicului, a oamenilor cu care ma intalnesc pe strada, caci publicul este o chestiune la fel de relativa precum electoratul. Ci din partea celor care ar trebui sa se se lupte, se se gandeasca: “Domnule, uite, oamenii astia au ...
citeste mai departe

• Tweet