Mihaela Miroiu: Casatoriile lungi sunt divorturi ratate

Are un doctorat in filosofie si o casnicie, aceeasi, de 31 de ani. Este profesor universitar al Facultatii de Stiinte Politice si mama a unui fiu de 28 de ani, pe care l-a intailnit, premonitoriu, in vis, inainte de a cunoaste dragostea. Mihaela Miroiu este femeie intreaga, prietena de vocatie, scriitoare, faptura demna si razbatatoare ce lupta convingator pentru cauza dreptatii si demnitatii femeilor.

Marea Dragoste / Tango: Doamna Mihaela Miroiu, ce este feminismul?
Mihaela Miroiu: Feminismul este cultura, actiunea civica si actiunea politica prin care se afirma demnitatea femeilor si drepturile lor la autonomie, egalitatea lor de sanse la ora actuala, pentru ca in trecut era vorba si de egalitate in drepturi. Prin urmare, feminismul este un tip de abordare, o miscare, o teorie, o cultura prin care femeile sunt cunoscute din perspectiva lor. Se fac cercetari despre ele, intrebandu-le pe ele - ceea ce este foarte rar, pentru ca de obicei cultura este o constructie in care nu le intreaba nimeni nimic, se presupune ca ar gandi intr-un fel, daca se presupune, cumva, ca ar gandi. Si, in urma cercetarii felului in care ele gandesc despre propria lor viata personala, publica, civica, politica, apar proiecte de politici publice prin care politica sa mai fie si dupa chipul si asemanarea lor.
Marea Dragoste / Tango: Dar feminismul este, pana la urma, ceva bun sau ceva rau?
Mihaela Miroiu: Este ceva rau pentru patriarhat, asta e clar.
Marea Dragoste / Tango: Prin reviste apar tot felul de articole prin care unele doamne se dezic scarbite de feminism si spun ca poate sa li se zica orice, numai ca sunt feministe, nu. Ele spun: “Eu nu sunt feminista, eu sunt feminina, sunt o femeie in adevaratul sens al cuvantului!”.
Mihaela Miroiu: Poate fiecare sa se considere ce vrea, dar in care “sens al cuvantului”? In sensul clasic, patriarhal, in care feminitatea insemna supunere, dependenta de un barbat, faptul de a nu judeca cu propriul cap ce e bine sau ce e rau, ce e drept sau ce este nedrept? Sau feminitatea este una puternica, afirmativa, competitiva, in care, realmente, consideri ca ai tot atata drept sa traiesti, dupa reguli comune, dar si in diferenta specifica, in raport cu barbatii? Deci, feminitatea este dintr-o cultura patriarhala sau dintr-una parteneriala? Pentru ca feminismul o vede din perspectiva parteneriala. Dar nu ma mir ca se gandeste asa, pentru ca la noi ignoranta este asa de mare in ceea ce priveste feminismul, incat sigur ca lumea se dezice de el pentru ca, de fapt, habar n-are despre ce e vorba. Eu, in Occident, nu cunosc nici o femeie in toata firea, si relativ de succes, care sa aiba un astfel de comportament. Pentru ca ele-si cunosc bine istoria. Noi nu cunoastem istoria drepturilor femeilor.
Marea Dragoste / Tango: Se merge adesea pe o nuanta un pic dispretuitoare fata de femeile voluntare, chiar din partea femeilor. Se spune : “Tu nu ai barbatul pe care ti-l doresti si de-aia zici ca vrei sa te descurci singura.”
Mihaela Miroiu: Pot sa dau un exemplu foarte clar? Eu am o persoana relativ apropiata care este ultraconservatoare in abordarile sale. E foarte publica si cunoascuta: Monica Tatoiu. Ea este prototipul de femeie care actioneaza autonom, este puternica si, hotarat lucru, n-ar fi putut ajunge ceea ce este acum, daca femeile nu s-ar fi chinuit sa le fie recunoscute drepturile la invatatura, la diferite profesii, drepturile politice. Si ea, desi este, efectiv, rezultatul unui proces istoric care le-a dus pe femei in situatia de a putea demonstra ca pot sa faca ce vor din viata lor, este o conservatoare, este foarte de dreapta in sens conservator, nu in sens liberal, si este profund anti-feminista. sunt paradoxuri, realmente paradoxuri. Pana la urma cred ca e important si modelul fiecareia, chiar daca ea se considera altceva.
Marea Dragoste / Tango: Femeile nu sunt egale, in iubire, cu barbatii. Femeile asteapta sa fie invitate in oras, sa fie cerute de sotie, femeile inca sunt sub dictatura deciziei ...
citeste mai departe

• Tweet