Mihaela Miroiu: Casatoriile lungi sunt divorturi ratate

da, probabil intr-unul la doua mii. Sau in cupluri foarte anoste si fara imaginatie. Exista si oameni care iubesc dragostea si indragostirea, trebuie sa intelegem si asta. Sunt oameni pentru care a fi indragostiti este o combustie interioara, ii tine vii, au sentimentul ca asa se mentin in viata. Sa presupunem ca la un moment dat e o conjunctura si ca in conjunctura aia, pe moment, cineva te-a atras foarte tare. Si esti suficient de smintit la ora aia incat sa dai curs acestei atractii. Dupa care, cand te trezesti, te intrebi cum se numeste celalalt si chiar te gandesti “da’ ce dracu’ m-o fi apucat?!”. Ori asta n-are consecinta asupra cuplului stabil, nu e o problema din care sa faci cap de tara. Problema este cum pastrezi un cuplu, nu ca ai mai luat-o cateodata razna. Cum esti in stare, daca tii cu adevarat la celalalt, daca-l iubesti si daca socotesti ca el e esential pentru tine si ca restul e un accident, sa faci ca el sa nu sufere. Ca placerea ta sa nu devina suferinta celuilalt.
Marea Dragoste / Tango: Dar exista metode sa nu-l faci sa sufere? Cum faci sa pastrezi cuplul?
Mihaela Miroiu: In primul rand trebuie sa fii suficient de diplomat, incat sa nu se observe prin toti porii tai ca esti deraiat de pe traiectorie. Apoi, daca simti ca la un moment dat te-ai distantat putin, ar fi bine sa cauti un pretext de distantare spatiala pana-ti trece, pana cand crezi ca te poti intoarce. Deci trebuie sa gasesti bune pretexte prin care sa nu distrugi sufletul celuilalt, care poate a crezut enorm de mult in tine.
Marea Dragoste / Tango: De unde credeti ca vine, totusi, suferinta, atat de prezenta in iubire?
Mihaela Miroiu: Am observat ca exista o perioada de-asta zapacita si pacalitoare, mai ales pentru oamenii cu imaginatie, in care comparam barbatul sau femeia cu care suntem cu barbatul ideal si femeia ideala, care sunt proiectii imaginare. Si-i reprosam ca nu e ca ala. Dupa aceea, urmeaza o perioada in care femeile compara barbatii intre ei si barbatii femeile intre ele. Si apoi o perioada in care femeile compara barbatii cu femeile si acestia ies total defavorabil, asa ca trebuie sa se intoarca la compararea barbatilor cu alti barbati. Una dintre sursele suferintelor la femei vine chiar din aceasta comparatie a barbatilor cu femeile. Sa nu-i mai compare, ca nu sunt la fel! De pilda, ai sentimentul asta: “Dumnezeule, pai eu daca as sta cu prietena mea Cutarica, ea ar simti la fel de bine ca si mine (si aici nu vorbesc de cuplul lesbian!) ar sti ca dimineata imi place sa gasesc cafeaua facuta, ar sti ca daca vin mai devreme acasa mi-ar placea sa-i gasesc pe copii dormind linistiti, ei nu trebuie sa-i explic de o suta de ori care-mi sunt nevoile pentru ca pricepe si singura...” Atunci apare intrebarea: “De ce stau eu cu nesimtitu’ asta de Georgel, cand oricare dintre Maricicile pe care le cunosc ar fi net mai sensibila la viata mea si ar veni in intampinarea nevoilor mele mult mai bine?” Ei bine, cand compari barbati cu femei e un dezastru! Mai bine te opresti si te intorci si compari barbatii intre ei. Ca sa constati ca totusi poate macar unul o fi mai bun de partener decat altii…
 

• Tweet