MADALINA MANOLE: Sunt ca un cal care trebuie imblanzit

Interviul urmator a fost realizat cu cativa ani in urma, cand nimeni nu putea banui ca Madalina Manole, una dintre persoanele pe care o asociai automat cu zambetul si seninatatea, va ajunge intr-un asemenea stadiu al depresiei, incat se va sinucide. Tragedia s-a intamplat in zorii zilei de 14 iulie 2010, iar despre asta se va mai vorbi mult. Ce a determinat-o sa plece de bunavoie, lasandu-si copilul de un anisor singur cu tatal lui? Va fi foarte greu de stiut, de aflat, de inteles. Deocamdata, ca un remember trist, publicam interviul pe care Madalina ni l-a acordat in 2006.

Marea Dragoste / Tango: Esti in topul celor mai mari romani. Ziarele au comentat prezenta ta acolo. Cum te face sa te simti acest lucru?

Madalina Manole: Dupa cite am vazut eu, multe ziare au fost rautacioase.

Marea Dragoste / Tango: Dar faptul ca esti in acest top dovedeste ca romanii te iubesc.

Madalina Manole: Probabil ca pentru multi a fost o surpriza faptul ca topul s-a facut cind eu am ales sa-mi iau un timp liber. Eu am vrut, am avut nevoie de niste ani linistiti, in care sa gasesc raspunsuri la niste intrebari. Acest top mi se pare putin deplasat, este un fel de ghiveci si mi s-a parut normal sa nasca controverse, pentru ca alaturarea de nume e neobisnuita. Nu eram pregatiti pentru un astfel de top, unde sa fie pusa laolalta atita lume diferita. Nu ma regasesc in topul marilor romani, m-as vedea intr-un top al romanilor cu mult bun simt sau al vocilor speciale, bune, intr-un top muzical, de specialitate. Eu nu incerc nimic altceva decit sa traiesc frumos si, daca eu consider viata un joc, sint un om care isi doreste sa intre in jocul asta respectind regulile lui.

Marea Dragoste / Tango: Si ce reguli ai respectat?

Madalina Manole: Am fost educata sa cred intr-o singura casnicie pentru toata viata, de exemplu. Parintii mei, la 20 si un pic de ani, deja aveau doi copii si nu le-a fost usor, au trecut prin foarte multe ca sa raminem toti o familie. Imi divinizez parintii. Greutatile peste care ei au trecut n-au facut decit sa ne uneasca si mai tare. Eu am fost antrenata pentru o singura cursa, care sa aiba o linie de finish mult mai incolo.

Marea Dragoste / Tango: Dar ce s-a intimplat cu tine si cu Serban?

Madalina Manole: N-am mai putut. Am obosit, dupa 15 ani. Alergam de una singura.

Marea Dragoste / Tango: Exista ceva ce el ar fi putut face diferit si n-a facut?

Madalina Manole: El n-a facut multe, dar cea mai mare greseala a lui a fost ca nu m-a luat in serios in ultimii doi ani. Aproape in fiecare zi stateam de vorba si plingeam explicindu-i ca s-a umplut paharul si ca sint la capatul puterilor. Il imploram sa ma asculte, sa ma ia in serios, sa facem ceva ca sa nu se duca dracului tot ceea ce construiseram in cei 15 ani. Nu m-a luat in serios. Cred ca nici nu ma mai asculta, in ultimii ani.

Marea Dragoste / Tango: Ce a insemnat ca se umpluse paharul?

Madalina Manole: O, asta ar insemna sa deschid un cufar pe care l-am inchis si l-am dus in podul casei. Nu mai vreau sa urc acolo, sa-l deschid. Cind ii spuneam ca sufletul era gol si ca nu ma incalzeau peretii casei aleia in care, pina atunci, investisem, si material, si spiritual, cind ii spuneam ca plec si las tot, el zimbea si ma considera un copil care nu stie prea bine ce zice sau care n-are curaj sa faca asa ceva. Imi spunea: „Fii serioasa, cum sa lasi tu palatul asta si tot ce ai facut tu aici, toata munca ta?!“ N-a crezut o secunda ca voi pleca. Iar eu am luptat cu disperare sa-l fac sa inteleaga.

Marea Dragoste / Tango: Ce-i cereai, de fapt?

Madalina Manole: Sa se ... citeste mai departe