LOREDANA GROZA: Daca nu-ti gasesti in viata scena ta, sfarsesti prin a-i judeca prea mult pe altii

luam de prea multe chichite, nu recunoastem valoarea, invidia asta e groaznica! Iar el nu e doar un geniu al muzicii, e absolvent de Litere, la baza. Si el a vazut „Heaven in Paradise“, sintagma mea, chiar atunci cand scriam... Si asta l-a inspirat sa scrie strofele la cantec. Si am ramas cu „Heaven in Paradise/ Where there is no black, no white/no wrong, no right.“ Nu exista alb si negru, bine sau rau. Si uite ca a iesit Barack Obama presedinte! No black, no white...


Daca s-ar interzice banii, lumea ar fi mult mai frumoasa

Tango: Atunci cand canti, tii seama vreodata de bani? Si s-a intamplat sa zici: aici
m-au platit mai putin... deci merge si asa?

LOREDANA GROZA: O sa razi, dar cele mai bune spectacole ale mele sunt cele gratuite, cele de caritate. Alea ies cel mai frumos! Pentru ca atunci stii ca poti sa faci orice, pentru ca ei sunt obligati fata de tine, si n-ai restrictii, iar psihicul functioneaza foarte interesant. Esti eliberat de orice obligatie. De-aia, daca as putea sa fiu eu Barack Obama, pentru o secunda, si sa schimb lumea, as interzice banii, pentru ca banii au creat toata nebunia asta, din cauza lor totul e interes, pana la urma. Si atunci nu mai stii niciodata ce e sau nu real – chiar si-n unele relatii de dragoste poate fi un interes...

De-asta cred ca daca s-ar interzice banii lumea ar fi mult mai frumoasa, cu siguranta. Daca s-ar face trocul ala care era pe vremuri, eu iti dau ceva, tu imi dai mie altceva in schimb – e ceva palpabil, ceva care are, intr-adevar, o valoare. Asa, sunt niste hartii, e o iluzie. Acum te duci cu cardul, platesti cu ceva, cum zice fi-mea. E un ritual, pana la urma. Chiar radeam cu o prietena a mea, ca uite, mai, ce lucruri frumoase mi-am cumparat, ce pantofi superbi, si eu le-am dat o bucata de plastic! Ce fraieri! Si uite, niste oameni au muncit, au desenat, au creat, au pierdut niste nopti... Banul e o iluzie, o inventie.


Tango: Copiii mei, cand spun ca n-am bani, zic: pai, mergem la bancomat si luam bani!

LOREDANA GROZA: Da, pentru ca ei au inteles mai bine sistemul decat noi, noi credem ca banii astia chiar exista! Si ei nu mai exista de mult! Cum spunea Nietzsche: God is dead! La fel, parafrazandu-l, putem spune: Wine is dead, money is dead. Si asa e, vinul nu mai e ce era, si uite si criza! Traim o perioada foarte interesanta, de mari schimbari.


Tango: Dar tu esti cheltuitoare, ai fost vreodata?

LOREDANA GROZA: Eu, da, sunt o persoana care nu se uita la bani. Nu sunt chivernisita, cum e mama. Am avut norocul sa castig banii mei de mica...


Tango: Dar si inainte de revolutie castigai bani, sau de fapt nu prea se castigau?

LOREDANA GROZA: Castigam mai multi bani decat parintii mei, amandoi, la un loc. Ei aveau salarii de bugetar – mama invatatoare, taica-meu in constructii – si eu m-am trezit ca intr-o zi trebuie sa ma duc sa-mi iau banii. Ce bani? Nu credeam, desi deja castigasem la Mamaia, primii bani pe care i-am castigat fusesera 5000 de lei la Mamaia, de la premiu. Si ti-i dadeau in produse de la Bucur Obor, ca nu-ti dadeau cash! Sin minte ca mi-au dat bonuri sa ma duc sa-mi iau ceva, si ce sa-mi iau eu? Si mi-am luat o caciula de blana de vulpe ...
citeste mai departe

• Tweet