LOREDANA GROZA: Daca nu-ti gasesti in viata scena ta, sfarsesti prin a-i judeca prea mult pe altii

Gresisera paginile! Am inceput sa tremur, adrenalina a intrat in functiune, nu-mi mai gaseam sandalele, nu reuseam sa ma incalt... si am plecat cu ele in mana, caci nu intelegeam ce s-a intamplat, de ce s-a ajuns atat de repede la mine! A fost cumplit, un moment de groaza si de panica.


Tango: Ca dovada ca te urmareste si in vis momentul asta!

LOREDANA GROZA: Da, si de asta pentru fiecare concert, indiferent ca e la Urziceni – care acum uite, ca a devenit orasul cu cea mai tare echipa de fotbal din Romania!  - am un ritual. Ca e ca la un sportiv de performanta, trebuie sa te antrenezi tot timpul. Uneori cant doua ore incontinuu, iar efortul este foarte mare, nu numai fizic, ci si vocal, mai ales ca am cantece nu prea usoare, intotdeauna mi-a placut sa performez si sa-mi folosesc ambitusul vocal, si cand stii ca ai de luat niste acute trebuie sa fii perfect odihnit.

Eu in ziua respectiva nu vorbesc, fac repaos total de voce pentru a-mi pastra energia pentru show. Cea mai mare performanta a mea a fost de 6 concerte intr-o seara, acum doi sau trei ani, in Bucuresti, de Revelion, iar doua dintre ele au fost afara, la minus 10 grade, si cu viscol de-ala care-mi venea direct in fata... lasand la o parte faptul ca, in general, un show mare, in direct, este cu mult mai apasator, mai greu de sustinut decat un show restrans. Si cu toate astea, mi-am dozat bine energia, toate show-urile au fost live, cel mai mic set a fost de o jumatate de ora, plus drumurile dintre spectacole, incat la 5.30-6.00 dimineata, cand am terminat ultimul concert, inca mai puteam sa vorbesc.


Tango: Si dupa aceea faci o pauza, nu ?

LOREDANA GROZA: Da, intri ca intr-o recuperare, ca la sportivi. Chestia asta e un exercitiu de rabdare extraordinar: sa poti sa taci, sa nu scoti o soapta, macar.


Tango: Dar cum rezolvi cu familia ?

LOREDANA GROZA: Scriu, mi-am facut un limbaj special, Elena ma intelege perfect. Uneori sufar, pentru ca as vrea sa o intreb despre lucruri pe care nu poti sa le scrii, pe care ti-e greu sa le exprimi... dar ea, mititica, ma intelege. Am un copil asa de bun si asa de intelept! Acum avem semnele noastre, ea ii traduce tatalui meu, care uneori poate sa fie mai putin „pe faza“. E buna de translator!  Asta e, vocea e un animal salbatic, pe care trebuie sa-l imblanzesti de fiecare data, sa te porti frumos cu el. Sunt norocoasa, totusi, am zile in care traiesc cat altii in 10 ani.


Tango: Prin muzica, te referi ?

LOREDANA GROZA: Da, pentru ca am viata asta, care ma aduce in contact cu foarte multi oameni, foarte multe experiente si povesti de viata. E o viata plina, alerta, fara program fix. Esti mai patit decat altii, dar inveti sa te controlezi mai bine, si poti sa exprimi prin muzica sentimente pe care altfel ti-e greu sa le expui. Pentru mine e o evadare scena, e singurul moment in care sunt cu adevarat eu, in care pot sa fac ce vreau, sa zic ce vreau, sunt libera. In rest, esti fortat de conventii, de tot felul de lucruri formale, de reguli pe care trebuie sa le respecti. Dar scena este pamantul meu cucerit, acolo imi permit sa fiu eu. Pentru ca e tare greu sa fii tu insuti in ziua de azi.


Tango: Chiar si pentru tine, care esti ... citeste mai departe