LOREDANA GROZA: Daca nu-ti gasesti in viata scena ta, sfarsesti prin a-i judeca prea mult pe altii

obsesia saptamanii, cam asta era ideea, iar in fiecare saptamana gaseam un topic, o obsesie dintre cele pe care cu siguranta noi, femeile moderne, le avem cu nemiluita. Din acest motiv nici nu mi-a fost greu sa gasesc subiecte care sa fie in tema si care sa aiba si savoare, pentru ca voiam ca monoloagele alea sa te faca sa razi, sa te relaxeze si in acelasi timp sa fie si auto-ironice referitor la obsesiile mele, care, cu siguranta, sunt si obsesiile multor altor femei din ziua de astazi.


Tango: Dar ele nu isi recunosc obsesiile...

LOREDANA GROZA: Intr-adevar, nu le recunosc, poate pentru ca nu au timp, pentru ca sunt foarte ocupate cu problemele cotidiene. De multe ori, cand stai si incepi sa le despici in patru, iti dai seama ca multe dintre aceste obsesii sunt foarte caraghioase si ca, deseori, te fac sa te comporti ca un robotel. Sa-ti dau un exemplu: faza cu gentile, faza cu modele, cu toate lucrurile astea pe care media, societatea ni le baga in ochi fortat, care te fac sa devii dependenta de lucruri fara sa stii.

Iar cand stii, e prea tarziu, pentru ca deja esti in cercul vicios si e mai greu sa iesi din el cu buzunarele pline. Pana la urma, traim intr-o societate de consum si asta e ideea, trebuie sa cumperi. Plus sezoanele astea care se schimba tot timpul si trebuie sa-ti iei alta geanta, ca am trecut de la sezonul primavara-vara la sezonul toamna-iarna. Uite, criza asta mi-a dat o alta viziune asupra vietii.


Tango: Deci criza a avut si un rol bun?

LOREDANA GROZA: Da, cu siguranta. Multi oameni au inteles lucruri pe care poate acum doi ani erau prea orbiti sa le vada si, cu siguranta, societatea asta de consum a venit ca un tavalug peste noi, in Romania post-comunista. Se stie ca din America a venit toata chestia asta, ei au initiat toata nebunia cu marketing-ul si cu modele astea care se schimba - intr-o saptamana trebuie sa fii altcineva, sa te imbraci altfel, sa nu porti de prea multe ori un lucru, si asa mai departe. Asta vine din dorinta producatorilor de a vinde cat mai multa marfa si de a face cat mai mult profit.

Noi, ca niste oite ascultatoare si cuminti, fara sa vrem, am intrat in acest joc. Si despre asta e vorba in carte, am adunat multe povesti scrise in decursul timpului. Multe dintre ele erau nepublicate, multe le-am scris chiar inainte sa apara cartea, ca sa le leg intr-un fel, si asa s-au adunat si ne-am trezit ca avem atatea pagini, ca povestile se potrivesc, chiar daca sunt teme diferite. Sunt povesti despre feminitate, dorinta de a seduce, de a fi iubite, de a fi frumoase, de multe ori cu un pret pe care nici noi nu-l putem evalua. Mai e partea asta sexuala, care a ramas si ramane un tabu, chiar daca traim in 2009. Cred ca sunt foarte multe femei si foarte multi barbati carora le este teama sa vorbeasca deschis despre sexualitate si despre problemele pe care le au in acest domeniu.


Tango: Nu vorbesc nici ei intre ei, in cuplu, ce sa mai povesteasca sau sa scrie...

LOREDANA GROZA: Exact! Pentru mine a fost ca o confesiune. E greu sa scrii, sa-ti pui pe hartie gandurile. Cel mai greu, atunci cand scrii, e sa fii sincer, pentru ca de obicei ti-e teama sa nu citeasca mama, sora, sotul, ce-o sa zica aia, ala... Cred ca acesta e primul ... citeste mai departe