ION ILIESCU: De-a lungul vietii am avut multe momente de insingurare

Retras din primul rand al politicii, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, scrie mult, despre dezvoltarea durabila, pe termen lung a Romaniei. In discutia pe care am avut-o in biroul domniei-sale, Ion Iliescu s-a recunoscut ca fiind un om preocupat de durabilitate si in toate celelalte aspecte ale vietii.

Am implinit 55 de ani de casnicie

Tango: Aveti o poveste de iubire intinsa pe toata viata. Cum ati reusit sa va pastrati casnicia atitia ani?

Ion Iliescu: Anul acesta am implinit 55 de ani de casnicie. Ne-am casatorit de tineri, fiind studenti, si casatoria noastra a fost rezultatul unei prietenii, initial, si apoi al unei relatii de profunda afectiune care ne-a legat, din toate punctele de vedere. Aveam 21 de ani atunci cind ne-am casatorit, ne-am cunoscut pe la 17-18 ani. N-a fost numai atractie fizica, ci si o comuniune pe toate planurile si o completare reciproca. Si am ramas legati pe viata, pentru ca am trecut, si eu, si sotia, printr-o viata deloc usoara. Amindoi am ramas orfani la 15 ani, in acelasi an. In 1945, imediat dupa razboi, au murit si tatal meu si tatal ei. N-a fost usor, eram in studentie, intr-o perioada in care tara era afectata de razboi: seceta si situatie economica dificila. Toate astea ne-au legat si mai mult, printr-o intelegere comuna a lumii si a relatiilor umane.

Tango: Asa gindeati si in adolescenta, „voi avea o relatie pentru toata viata“ sau gindul acesta s-a conturat pe parcurs, pe masura ce au trecut anii?

Ion Iliescu: Eu cred ca toti in tinerete ne gindim la o relatie pe vesnicie. Dar viata e mai complicata si nu toti reusesc sa o si pastreze. Pentru ca, deseori, tinerii nu se cunosc destul de bine, au impresia ca relatia este profunda, si dupa aceea casnicia scoate la iveala si alte laturi ale partenerului si ale convietuirii. De aceea, desi ne-am casatorit foarte tineri, am avut o perioada anterioara pregatitoare in care a existat intelegere si am avut si perioade cind am stat la distanta unul de celalalt. Ea a primit bursa, in 1949, in chimie tehnologica si a plecat cu un an inaintea mea la Moscova, apoi am primit bursa si eu si am studiat la Institutul hidroenergetic al atmosferei. Acolo ne-am reluat relatia si am decis sa ne casatorim. Distanta nu ne-a separat, din contra.

Sotia a preferat sa ramina in afara circuitului public

Tango: Care este relatia dumneavoastra cu viata lumeasca, cu petrecerile, cu lautarii, faceti lucruri din acestea?

Ion Iliescu: N-am avut o viata strict austera, din acest punct de vedere. Am fost amindoi firi foarte deschise, am avut prieteni si ne foloseam timpul liber foarte placut in grupul de tineri. In tineretea noastra, chiar in conditiile mai modeste de atunci, participam la diverse chermeze, baluri, serate, mergeam la spectacole, eram pasionati amindoi de spectacolele de teatru, de opera, de concerte. Eram foarte deschisi la viata publica.

Tango: Si in momentul de fata?

Ion Iliescu: Acum mai putin. Din cauza conjuncturii. Am devenit persoana publica, sotia a preferat sa ramina in afara circuitului public, n-a vrut sa participe nici la momente protocolare, chiar m-a si prevenit in aceasta privinta, iar eu consider ca a procedat cu intelepciune, n-a intrat in viltoarea acestei vieti publice.

Tango: Cum va explicati asta, de obicei barbatii se pling ca femeile vor sa-i controleze tot timpul, ca vor sa fie pretutindeni cu ei. Va considerati un om norocos sau credeti ca de fapt asa ar trebui sa fie lucrurile?

Ion Iliescu: E greu de dat retete din acest punct de vedere si, in conditii normale, e firesc ca sotiile demnitarilor sa fie prezente, dar cu decenta si cu masura. Din acest punct de vedere sotia mea este un om cu calitati deosebite. Totdeauna a avut ...
citeste mai departe

• Tweet