Ileana Vulpescu: Dupa parerea mea, nu este de lasat nici barbatul, nici femeia care gasesc dragostea in alta parte

Intr-o dupa amiaza de toamna, printre stive de carti care zadarnicesc orice drum prin casa in afara de cele esentiale, langa o catelusa al carei nume este trecut pe usa de la intrare, alaturi de cei ai casei, am avut privilegiul sa stau de vorba cu cea care stapaneste Arta Conversatiei, Ileana Vulpescu, a carei cariera de prozatoare de mare succes poate fi umbrita doar de cea a sotului ei, poetul Romulus Vulpescu.O discutie despre normalitate, bun simt, femei parasite si inimi fericite.

 

Marea Dragoste / Tango: Ce crede fiica dumneavoastra, Ioana, despre parintii ei celebri?

Ileana Vulpescu: Pentru copilul propriu, desigur, pastrand proportiile, poti sa fii si Shakespeare, esti tot tata si putin ii pasa ca esti Shakespeare. Cat despre mama, este aceea care gateste, spala vase. Am regimul burghez cel mai obisnuit oricarei femei.

Marea Dragoste / Tango: Cand mai aveti timp sa scrieti?

Ileana Vulpescu:  Cand da Dumnezeu... Intai incepe sa-mi bata in cap un pendul, un subiect pentru o carte, apoi se sedimenteaza si cand, la fel ca la bumbac, se desface partea frumoasa, parca ai impresia ca s-a copt si poti sa te apuci de treaba. Nici Lev Tolstoi, genial cum era, nu a scris „Razboi si pace“ intr-o saptamana. Proza cere rabdare. Iar eu am rabdare. Nu ma grabesc nicaieri.

Marea Dragoste / Tango: Cartile dumneavoastra au avut un imens succes la femei. Inseamna ca aveti o reteta secreta si stiti ce vor femeile.

Ileana Vulpescu: Eu nu am o reteta. Scriu exact ce simt. Fiind femeie, mi se pare firesc sa cunosc sufletul feminin din interiorul speciei, ca sa zic asa. Despre „Arta conversatiei“ s-a spus intr-o cronica de ziar ca este o „carte confesiune“. Probabil ca acest lucru a fost hotarator in succesul ei. Oamenii sunt curiosi sa auda ce are de povestit cineva.

Marea Dragoste / Tango: Care este calitatea esentiala in meseria de scriitor?
Ileana Vulpescu: Ca si in cazul gazetarilor, trebuie sa fii obiectiv. Sa recunosti meritele omului, chiar daca te deranjeaza defectele. Din pacate, starea de obiectivitate este exact ceea ce lipseste societatii noastre. Nu e comod sa fii cinstit in viata. Este cea mai incomoda atitudine. Cinstea iti garanteaza necazuri. Totul este sa fii gata sa ti le asumi si sa fii multumit in sufletul tau.

Marea Dragoste / Tango: Si intr-o relatie? 

Ileana Vulpescu: Trebuie sa ajungi la un echilibru. Indiferent ca este vorba de barbatul tau, de copiii tai sau de parinti, trebuie sa fii concesiv. Sa accepti ca oamenii nu sunt perfecti. Daca pornesti de la propria persoana, care este plina de defecte, nu poti sa le pretinzi celor din jur altceva. Bine, exista si defecte greu de suportat. Cand defectele cuiva devin un iad pentru viata ta, e mai bine sa rupi relatia, indiferent ca e vorba de o prietenie sau de iubire. Pentru ca o relatie care iti mananca sufletul, cu defectele pe care le are, e mai bine sa se incheie la timp.

Marea Dragoste / Tango: Dar daca te tin pe loc considerente de ordin material? Exista atat de multe românce casnice... 

Ileana Vulpescu: Nu cred ca sunt mai multe decat in Occident, ba chiar dimpotriva. In America, de pilda, sunt mult mai multe femei care nu lucreaza decat in România. Si peste tot intervin interesele comune atunci cand un cuplu incepe sa se clatine: o casa facuta impreuna, copii. Dar trebuie sa cantaresti daca e mai bine ca parintii sa reziste impreuna, de dragul copiilor, oferindu-le acestora spectacolul tipetelor, certurilor si neintelegerilor zilnice. Nimic nu are o influenta mai proasta asupra unui copil decat o atmosfera de vrajba in familie. Asta ii schimba caracterul si ii viciaza total ideea despre familie. Eu am o prietena care nu s-a maritat niciodata, desi a avut nenumarate ocazii, fiind o persoana bine fizic, cu un intelect si o cultura exceptionale, ...
citeste mai departe

• Tweet