GABRIELA VRANCEANU FIREA: Baiatul pe care-l iubeam m-a parasit pentru ca eram prea saraca

Nici n-ai zice, vazand-o si ascultand-o, ca aceasta faptura intransigenta si bataioasa este, de fapt, un monolit alcatuit din trasaturi contradictorii si paradoxale, aproape incompatibile. Adica „ceva imposibil care, cu toate acestea, este posibil“, vorba lui G.B. Shaw. Are o vointa incredibila, o sensibilitate luxurianta, o rabdare de sfinx si o predispozitie aproape habotnica la superstitii de tot felul: nu se intoarce din drum, face trei cruci cind vede o pisica neagra, nu-si lasa poseta pe jos, nu taie mamaliga si nici ceapa cu cutitul, nu ia si nici nu da acul din mina. Inainte de a intra in emisie, la Observator, spune Tatal nostru. Si totusi, in pofida si impotriva acestor ciudatenii inocente, Gabi Firea nu este citusi de putin o femeie vulnerabila sau naiva, cum doar un naiv ar putea crede. De altfel, traiectoria ei profesionala si sociala alunga orice dubiu in acest sens.

„Puteam sa fiu insotitoare de bord“

S-a nascut pe 13 iulie 1972, la Bacau, fiind al doilea nascut al unei familii sarace, cu patru copii (ceilalti frati sint Nela, 36 de ani, Angela, 31 de ani, si Ionel, 27 de ani). Tot aici a absolvit si Liceul de Aviatie „Henry Coanda“ care, conform specificului didactic, ar fi trebuit sa-i proiecteze un alt destin. „Puteam sa fiu insotitoare de bord, dar nu m-a incintat deloc perspectiva. De altfel, profesorii si-au dat seama de inapetenta mea pentru aceasta profesie si m-au orientat spre literatura, cu care aveam unele afinitati.

Cel mai mult m-a influentat in acest sens profesorul de romana Gheorghe Iorga“. Asa ca a facut Facultatea de Litere in cadrul Universitatii din Bucuresti, specializarea Stiinta comunicarii. „Revolutia m-a prins in clasa a douasprezecea. Eram la fel de derutata ca si intreaga societate romaneasca. As fi vrut sa dau la jurnalistica, dar profesorii ma sfatuisera sa nu fac greseala asta, pentru ca e o profesie superficiala, inveti din toate cite putin si nimic temeinic. Am dat la Filologie si am intrat. Venita la Bucuresti, fetita modesta de la Bacau, care muncise vreo trei luni ca profesor suplinitor de romåna si franceza intr-o comuna de linga Bucuresti, s-a apucat de presa, in paralel cu facultatea“ – povesteste ea. Intre timp, Gabriela a descoperit ceea ce s-ar putea numi adevarata vocatie: Stiintele economice. Acum este doctorand in Economie.


Nascuta intr-o zodie norocoasa

Cariera si-a construit-o in paralel cu studiile. A fost reporter la saptaminalul „Pur si simplu“ din Bacau (1990) si la cotidianul „Azi“ din Bucuresti (1991-1992), apoi redactor-prezentator la Radio Contact (1992-1993). In 1993 s-a angajat la Televiziunea Romana, mai intii ca realizator de reportaje economice, apoi ca editor-prezentator la jurnal si, in sfirsit, ca realizator-moderator al emisiunilor Editie speciala si Stirea zilei. In ianuarie 2000 a fost numita consilier pentru relatii publice si imagine al primului ministru Mugur Isarescu, apoi purtator de cuvint al guvernului, apoi secretar de stat la Departamentul pentru Comunicare.

In decembrie 2000 a fost distinsa cu Ordinul Steaua Romåniei, in grad de ofiter. In prezent este editor-prezentator al emisiunii Observator de la Antena 1 si realizator al emisiunii cu specific economic Saptamina Financiara. Iar ultima (pina acum) victorie profesionala este revista cu acelasi nume, al carei director este si care s-a dovedit un succes de la primul numar. Pe scurt, Gabi Firea s-a nascut intr-o zodie norocoasa. Iar acum, mai mult ca niciodata, e pe val.

 
„N-as trai niciodata o clipa fericita, in detrimentul unui an ratat“

Este solicitata din ce in ce mai des la evenimente mondene importante, pentru a le onora cu un speech, cu o prezentare. „N-as trai niciodata o clipa fericita, in detrimentul unui an ratat“- spune Gabriela Firea, iar continutul acestor cuvinte pare sa fie principiul dupa care se ghideaza in viata. Pentru ca numai asa se explica succesul ei constant si precis, fara regresii. N-a ratat nici un moment prielnic, nici o oportunitate a destinului. Iar cind a avut, totusi, stagnari sau insuccese, nu a fost din vina ei, ci a circumstantelor. N-a intrat niciodata intr-o combinatie de grup sau de „gasca“ profesionala, de aceea nici nu a fost prea iubita de colegi. Aproape intotdeauna a trebuit sa fie propriul ei PR, caci cei care trebuiau sa se ocupe cu asta au „ocolit-o“ cu discretie. Nu s-a revoltat sau, daca a facut-o, a stiut numai ea. Dar toate aceste sicane au indirjit-o, au motivat-o si mai mult in cariera.


„Pitbull-ul din ... citeste mai departe