GABRIEL COTABITA: Am intalnit iubirea de nenumarate ori, dar nu m-am ridicat la nivelul ei

Dupa ce a tacut indarjit cativa ani la rand, anul 2010 va aduce pe piata romaneasca trei albume ale lui Gabriel Cotabita: un disc cu cantece de dragoste, „Farame de tandrete“, un nou album VH2, trupa al carei solist este Gabi, si mult asteptatul „Best of...“, cuprinzand hiturile care ne-au facut sa il iubim si sa nu-l uitam nici atunci cand parea sa nu mai vrea sa cante pentru noi.

Am discutat despre toate proiectele lui si despre istoria tumultuoasa a vietii sale, incercand sa deslusesc povestea fascinanta de viata a unui artist nonconformist si profund. Si, daca tot este tema dosarului din editia Tangoului nostru de februarie, am discutat si despre casatorie, ca institutie si ca forma a iubirii.


Pe nepusa masa, de nicaieri, a aparut dorinta de a ma casatori

Marea Dragoste/ Tango: Cum si de ce te-ai casatorit de tanar, cum de ti-a venit aceasta idee, mai ales ca erai intr-o lume ciudata, artistica?

Gabriel Cotabita: Eu eram undeva, la granita dintre lumea artistica si cea obisnuita. Eram in anii terminali de facultate si deveneam inginer. Ca si cantaret, nu ma lua nimeni in seama in acea perioada, chiar daca eram intr-un oras de provincie si iesisem cu formatia si la nivel national, dar la un nivel studentesc. Pe nepusa masa, de nicaieri, a aparut dorinta de a ma casatori. Dupa aceea, a aparut si femeia potrivita. La 22-23 de ani, prima cerere in casatorie a fost nereusita, am fost refuzat. Insa, cand a aparut Ioana, lucrurile s-au schimbat. La doua-trei luni dupa ce ne-am cunoscut ne-am si logodit, apoi am tras de ea vreo trei ani s-o conving sa facem si pasul urmator si, dupa aceea, ne-am casatorit; de cand ne-am cunoscut si pana ne-am despartit au trecut 19 ani.

Marea Dragoste/ Tango: Si cele trei fetite ale voastre cum au aparut, le-ati planificat?

Gabriel Cotabita: Totul a fost intamplator si trebuie sa recunosc ca, pe undeva, nu mi-am dorit. Era greu, pentru ca un copil inseamna o responsabilitate, nu e ca o bijuterie de care te plictisesti si o arunci intr-un colt.

Marea Dragoste/ Tango: Cum se schimba viata pentru un barbat dupa ce are copii?

Gabriel Cotabita: Recunosc ca, din punctul meu de vedere, nu am simtit foarte mult schimbarea asta, pentru ca eram intr-o perioada in care incercam mai mult sa-mi fac o cariera. M-au ajutat camaraderia care a existat intre mine si fosta mea sotie, faptul ca am realizat amandoi ca in Craiova nu aveam niciun viitor si ca eu trebuie sa plec, sa deschid drumul. Eu facusem si un master in calculatoare, eram mai mult decat confortabil, aveam si un loc unde cantam si de unde castigam multi bani, aveam si un apartament al nostru in Craiova, deci nu era nimic care sa-mi spuna ca trebuie sa ma duc la nivelul urmator. Insa, dupa esecul inregistrat in colaborarea cu Holograf, mi-am dat seama ca nu vreau, totusi, sa ma plafonez. O mare parte din destinul meu a fost faptul ca mereu mi-am dorit sa plec inspre ceva nou, am luat-o de la capat de multe ori. Am plecat la drum fara sa constientizez impactul pe care muzica usoara avea sa-l aiba asupra oamenilor. Eu ascultam exclusiv muzica pop-rock din afara. Am acceptat aceasta oportunitate, aceasta provocare (cum am mai avut in trecut, dar pe care le-am refuzat) si m-am dus la Bucuresti, la Ionel Tudor; el mi-a dat o piesa pentru festivalul Mamaia, o piesa cu un text extrem de generos, legat de pamant, insa nu mai puteam sa intru la interpretare, pentru ca depasisem varsta, asa ca am intrat in concursul de creatie. Cheia succesului meu se afla intr-un cantec celebru, din coloana sonora a filmului „Rocky“, Eye of the Tiger, cantat de formatia Survivor – cantecul ala spune exact ce vreau eu sa spun: daca nu ai ochiul de tigru, daca nu-ti doresti cu tot dinadinsul si nu te dedici total acelui scop, n-ai sa-l faci niciodata. ...
citeste mai departe

• Tweet