Florina Cercel - As fi dorit sa fiu mama. Am o rezerva necheltuita de iubire fata de copii

De peste patruzeci de ani, publicul ii admira frumusetea, temperamentul navalnic si talentul cu care si-a innobilat fiecare rol interpretat. Florina Cercel n-a vrut si nu vrea sa dramuiasca nimic din ceea ce are de daruit scenei, filmului, sau celor dragi din preajma: interpretari extraordinare si iubire.

N-am avut papusa niciodata

Cele mai dureroase amintiri din copilarie sint cele legate de arestarea tatalui si de anii tristi traiti in saracie, cu sacrificii enorme. S-a nascut la Piatra Neamt, pe 28 ianuarie al ultimului an de razboi, 1943. Doi parinti frumosi, mama casnica, iar tatal, absolvent al Conservatorului din Cernauti, a fost subofiter pina la arestarea sa din 1952, iar dupa aceea, angajat al Filarmonicii din Botosani. „Tata a plecat copil de trupa undeva, in Moldova de peste Prut, a devenit membru in fanfara regimentului respectiv, ca trompetist, a fost in garda regala, era inalt si extrem de frumos. La un moment dat s-a mutat cu regimentul la Piatra Neamt, unde s-a indragostit de mama, desi el fusese adus in casa sa se casatoreasca cu sora mamei, care era mai mare.

Regulile spuneau ca n-ai voie sa te casatoresti inaintea sorei mai mari, asa ca au asteptat doi ani pina sa intemeieze o familie.“
Are amintiri de nepretuit legate de bunica dinspre tata, in casa careia si-a petrecut anii de refugiu din calea rusilor, casa care se afla in apropierea orasului Botosani: „Dupa ce sotul i-a murit, in primul razboi, n-a mai vrut sa se marite niciodata. A avut o legatura cu un barbat, care i-a daruit cinci copii, dar a vrut sa traiasca singura, in casuta ei de pe malul lacului. Ea a fost cea care mi-a prorocit ca voi deveni actrita, in timp ce ma legana ii spunea asta mamei mele. Mi-aduc aminte cum se urca in barca, avea o singura visla, se ducea la pescuit cu navod, venea apoi prin stuf, urca spre casuta ei si ne facea mamaliga si fierbea laptele in bucataria ei de vara.“

Curind, insa, incep anii marilor incercari pentru intreaga familie. Sint anii care i-au risipit jocurile copilariei, visurile adolescentei si sperantele studentiei. Tatal i-a fost arestat. Era deja sub urmarirea Securitatii, dat fiind ca facuse parte din Armata Regala, iar o intimplare banala avea sa-l duca departe de familie: „Sora mea isi facea lectiile cu o colega al carei tata era in armata cu tata. A scris la un moment dat, cu un creion, ca sa vada cit este de ascutit: «Nu-l vrem conducator pe Stalin.» Au venit la trei noaptea cu o duba, l-au arestat, au facut perchezitie, eu plingeam in hohote.

A urmat o perioada ingrozitoare, nimeni nu ne spunea nimic, colegii lui tata de regiment nu aveau curajul nici sa-i spuna buna ziua mamei mele. Abia dupa citeva luni de zile am aflat ca este la Canal, ca este condamnat la patru ani si-o luna, fusese dat afara din armata, nu mai avea nici un drept. L-am revazut pe tata dupa aproape doi ani, avea tot trupul umflat, acolo li se facusera injectii cu cortizon ca sa para mai grasi.“
Anii fara tata au fost ani de saracie lucie: mama nu s-a putut angaja nicaieri, a fost nevoita sa vinda tot din casa pentru a le putea intretine la scoala pe cele doua fiice. „Sacrificiul a fost dus pina intr-acolo incit sora-mea, in loc sa dea la un liceu, a intrat la o scoala zootehnica, si am trait cu totii din bursa ei. N-am avut papusa niciodata. Dupa ce s-a eliberat, tata a fost ajutat de dirijorul Filarmonicii de Stat din Botosani sa se angajeze acolo. Au fost ani ingrozitori. Nu am nici o fotografie din acea perioada. Am avut una, dar am rupt-o, refuzam sa accept saracia in care traisem. Mama a lipit-o mai apoi, bucata cu bucata.“





citeste mai departe

• Tweet