Floriana Jucan: Cel mai important barbat in viata unei femei nu este primul, ci ultimul

E femeia din pricina careia Vettovaglia, innebunit de iubire, si-a pierdut postul de ambasador al Elvetiei la Bucuresti. E o ziarista de talent, specializata in investigatii si dezvaluiri senzationale. E un om bun si curajos. E o femeie foarte frumoasa, care ascunde intotdeauna in poseta scumpa, linga batista de dantela si parfumul bun, o iubire de taina.

Nu reusesc sa-l iert pe tatal meu nici acum

Marea Dragoste/ Tango: Cum iti amintesti, Floriana, de anii copilariei?

Floriana Jucan: Sincera sa fiu, as prefera sa nu-mi mai amintesc. Sau s-o fac in mod selectiv. Au fost cei mai tristi si cei mai saraci ani din viata mea de pina acum. M-am nascut in Bucuresti si iubesc orasul asta. N-am prea multe momente fericite din copilarie pe care sa le evoc acum. O iubesc pe mama mea pentru toate sacrificiile ei, nu reusesc sa-l iert pe tatal meu nici acum, la citiva ani de zile dupa moartea sa, pentru toate durerile fizice sau sufletesti pe care mi le-a produs, ii iubesc pe bunicii din partea mamei mele pentru ca am inteles ireversibilitatea timpului si ca intr-o zi nu-i voi mai vedea, imi asum inceputul trist al unui destin pentru ca n-am dreptul sa-l judec pe Dumnezeu si nici sa-l intreb „de ce?“. Totusi cred ca daca m-as fi nascut intr-o familie bogata, daca cineva m-ar fi indrumat pas cu pas in viata, spunindu-mi ce e bine si ce e rau, n-as mai fi astazi omul care sint, n-as mai fi realizat nici macar jumatate din cite am realizat, n-as mai avea personalitatea pe care o am si care a cauzat toate greselile si momentele fericite din viata mea, intr-un tot unitar, care ma face sa cred despre mine, astazi, ca sint un om aproape complet. Ma refer la caracter, nu neaparat la realizari personale al caror bilant n-am sa-l pot face decit la sfirsitul vietii mele.

Marea Dragoste/ Tango: Ce anume din ce ai trait in copilarie ti-a schimbat felul tau de a fi?

Floriana Jucan: Lipsa tatalui meu. Il caut inca in fiecare barbat de linga mine... Si ma legan singura si astazi, inainte de-a adormi. La fel faceam si in copilarie, in noptile pe care le petreceam la un camin saptaminal.

Marea Dragoste/ Tango: Cit din copilul de atunci a ramas in tine pina in zilele noastre?

Floriana Jucan: Constient, copilul acela a murit. El traieste insa, si se manifesta in anumite stari si actiuni ale mele pe care nu le pot explica decit psihanalitic.

Marea Dragoste/ Tango: Crezi in insemnatatea iubirilor dintii? Crezi ca primele iubiri ne schimba definitiv?

Floriana Jucan: Nu. Cred in iubirile... de pe urma. Cel mai important barbat in viata unei femei nu este primul, ci ultimul. Cred in iubirea constienta, matura. Cred in dragostea profunda in care simti ca ti-ai da viata pentru celalalt, c-ai invia si ai mai muri o data, intrucit o singura viata daruita nu-ti pare indeajuns pentru cel iubit. Cred in sacrificiile adulte, nu in bataile inimii de la 15 ani.

Stii cum esti tu? Ca bomba atomica!

Marea Dragoste/ Tango: Ti s-a-ntimplat vreodata ca barbatii sa perceapa inteligenta ta drept un pericol?

Floriana Jucan: Daca Socrate, cind a murit, a spus „stiu ca nu stiu nimic“, cum m-as putea eu considera inteligenta?! Am simtul realitatii si dorinta de-a sti intotdeauna mai multe decit stiu, de-a ma cultiva, dar sint departe de a fi etalon. Barbatii ma considera pe mine, in sine, un pericol. Cineva mi-a facut odata o caracterizare foarte exacta: „Stii cum esti tu? Ca bomba atomica. De la microfonul ONU toti o blamam, dar stim ca cine o are detine puterea si-i poate conditiona pe ceilalti, insa putini o au pentru ca necesita conditii speciale de fabricare si depozitare.“
Stiu ca sint o locomotiva pentru barbatul de linga ...
citeste mai departe

• Tweet