Emil Brumaru: Poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de a insemna ceva pentru o femeie

Este cel care a reinventat erotismul cuvantului, daruindu-ni-l noua, muritorilor, sub forma poeziei sale ametitor de frumoase. Este poetul celor mai surprinzatoare comparatii, al celor mai rascolitoare metafore, al celor mai neasteptate imperecheri de rime sau ritmuri. Este barbatul marilor iubiri. Este medic. Este zeu. Este hobbit.

Emil Brumaru: Din cate-mi amintesc, pe la patru ani eram extrem de obraznic, “actiunile” mele avand o tenta, zic acum, sadic-sexuala! Cert este ca am fost dat afara de la gradinita din cauza ca tranteam fetitele in nametii de zapada si, nemultumindu-ma cu atat, le mai trageam si pantalonasii in jos si le muscam de burtica! Scandalul in familie a fost enorm. De unde luasem asemenea apucaturi? Unde vazusem asa ceva? Maica-mea, imbujorata, cu parul prabusit elegiac in ondule castanii largi, naturale, peste umerii rotunzi, cu gropite, un soi de Anna Karenina-sotie de C.F.R.-ist, isi frangea mainile, se agita prin camera luminata de o lampa cu gaz, si le punea in soldurile de pe malul Nistrului, dramatic, se jura pe toti sfintii ca doar nu de la ea pornea fantezia mea desuchiata! Mama ei, bunica mea, care mai traia pe-atunci, o alina. “Dar nu spune nimeni asta, Liza… Copilul e salbatic, nu tii minte cum a impins, in parc, chiar de langa tine, o fetita in fantana aceea fara ghizd? Si cum ai salvat-o tot tu, prinzand-o de picioare, nu bezmetica de maica-sa, care iti batea copilul in loc sa vada ce-i cu fiica-sa?” „Tentativa de omor, puncta, drastic, tata, in uniforma de impiegat de miscare, impingand un deget acuzator spre mine! Uite ce baistruc mi-ai facut, Lizanka?! Ptiu!” si se lepada de noi, ducandu-se sa-si ia paleta cu rosu si cu verde si sa plece. Pe la 5 ani, locuind intr-un canton, langa gara Merisani, pe linia terminala spre Curtea de Arges, imi confectionasem o coliba si depozitasem in ea toate suruburile de la un pod metalic ce urma sa fie montat, paznicul descoperindu-ma, dupa vreo saptamana! Cearta! Noroc ca erau toate, nu pierdusem niciunul! Mama, ca sa nu raman singur in canton, ma lua la scoala unde preda, in sat, la clasa intai, netrecandu-ma in catalog din cauza varstei prea mici. Taica-meu fusese detasat la  gara Ciceu. Eram “barbatelul” casei! La un bal de sfarsit de an, observand ca danseaza cu altcineva, un  invatator strain, m-am repezit la talia ei calda, am cuprins-o, si, plangand in hohote, gelos, cu nasul in rochia mirosind frumos a  nu stiu ce, nu am mai lasat-o. A trebuit sa renunte la bal! Ajunsi si noi la Ciceu, dupa un an, locuind intr-un pavilion C.F.R. tot familionul, am refacut clasa intai, acum legal, tot cu mama! Ma curta intens o fetita bruneta, unguroaica, Ani, care ma striga sa ies: “Baiatuleee!” O ascultam si mergeam amandoi sa cautam prin niste movile de gunoaie resturi de mancare cu care ne delectam. Ea ma invatase perversiunea asta culinara! Numai ca maica-mea, anuntata, cum mi-a explicat nervoasa, de “ingerasul” ...
citeste mai departe

• Tweet