Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 16759

Ducu Bertzi: Am produs unor femei suferinta din iubire, dar ispasesc asta prin cantece si sper sa ma ierte

Este omul cu chitara al radioului, pentru ca, de zece ani, realizeaza una dintre cele mai cunoscute emisiuni de muzica folk. Este cel care a facut hituri din piesele rare, grele, neascultate, ale folclorului maramuresan. Este barbatul frumos care a cantat ani de zile pe scena Cenaclului Flacara, apoi, de unul singur sau insotit de prieteni, pe toate scenele romanesti sau ale tarilor in care vietuiesc romani. Are 52 de ani, o casnicie de doua decenii, doi copii si trei albume, Dor de duca, Sufletul meu si Best of Ducu Bertzi.

De fiecare data cand vorbesc despre copilarie, vorbesc si despre anotimpuri

Marea Dragoste / Tango: Cum iti aduci aminte de copilarie?

DUCU BERTZI: Unii, intrebati de copilarie, stiu foarte exact cum a fost in clasa intii. Eu nu mai stiu cum a fost in clasa intii, dar ce mi-aduc aminte sunt toate obiceiurile legate de anotimpuri. Mi-au ramas in minte, si ca obiceiuri, si ca pregatiri care se faceau in casa, si ca schimbari care se faceau in viata noastra de copii, in jocuri, in tot. De aceea, de fiecare data cand vorbesc despre copilarie, vorbesc si despre anotimpuri.


Marea Dragoste / Tango: Sarbatorile religioase erau reprimate, sau oamenii nu tineau cont de ateismul vremurilor?

DUCU BERTZI: Cand eram copil, inchisoarea de la Sighet functiona bine mersi, dar oamenii tot isi tineau sarbatorile, si cele pascale, si cele de Craciun, ba, mai mult, toate sarbatorile erau cu prelungire, pentru ca se tineau si Pastele ortodox, si Pastele catolic. Chiar si la scoala ne invoiau pe toti, de aici si obiceiul de a merge unii la altii la stropit cu parfum, obicei preluat de la catolici. In a doua zi de Pasti, se merge la stropit florile.


Marea Dragoste / Tango: Cu ce se ocupau parintii tai?

DUCU BERTZI
: Parintii mei au fost cadre didactice, mama a fost educatoare si invatatoare, iar tata, profesor de matematica si fizica. Pe tot arborele genealogic Bertzi, toti au facut matematica-fizica.

Eu am fost primul care a sarit din schema, partial, pentru ca si eu am facut Politehnica - dar am mers mai mult pe partea artistica. Mama, ca orice cadru didactic care se respecta, canta in corul profesorilor din oras. Imi placea sa ma duc la Casa de Cultura la repetitii si, practic, asa am crescut.


Marea Dragoste / Tango: Cum te-ai mutat in Bucuresti?

DUCU BERTZI: Liceul si scoala generala le-am facut la Sighet. Acolo am inceput si cu muzica, la Casa de Cultura: vioara, pe la sase ani, mai tarziu am facut si chitara cu profesorul de vioara, dar el avea o chitara ruseasca cu sapte corzi si nu ne potriveam aici. Eu stiam ca se canta altfel. La facultate, am venit in Bucuresti datorita dorintei mele de a face si o cariera artistica, desi, prin Maramures, era de bon-ton sa faci facultatea la Timisoara. Eram in liceu cand Phoenix-ul era in floare si aveam acasa, pe pereti, postere din revista Flacara.


Marea Dragoste / Tango: Si ai cantat in facultate?

DUCU BERTZI: In liceu, am avut o trupa de pop-rock. Cantam mai multi, eram o trupa amestecata, ca dovada ca, in momentul de fata, unul e la Bucuresti, unul in Sighet, unul in Israel si unul in America. Se numea Mi Bemol Rock. Dar un fost coleg, Cornel Ivanciuc, mi-a amintit ca prima mea trupa a fost Expres ’69.

Cantam slagare romanesti, erau la moda Mondial, Phoenix, dar si Moody Blues, Beatles. Colegul care stia ungureste canta Omega, Lokomotiv GT. In fiecare simbata, trebuia sa cantam la liceu. Gagicile dansau si noi cantam. Asta a fost in clasa a noua si a zecea, era un chin, reparam mereu chitarele, cumparam si schimbam doze, comandam corpuri de chitare la fabrica de mobila, grele de-ti rupeau gitul, inchiriam scule de la niste muzicanti, simbata, 25 de lei pe chitara, pentru doua ore, statiile se ardeau tot timpul, ca erau pe lampi. In perioada aia, odata cu Cenaclul Flacara, a capatat o amploare mai mare si cenaclul literar din Sighet, venea si Ion ...
citeste mai departe
 
 
Citeste mai multe despre: Ducu Bertzi, interviu, copilarie, chitara, Tango
 

COMENTEAZA:

COMENTARII:

Fii tu primul care comenteaza