Dana Razboiu: Fiecare femeie isi are barbatul pe care-l merita

Faptura iscoditoare, mereu preocupata sa-si inteleaga rostul existentei, Dana Razboiu este interlocutorul ideal atunci cand cauti raspunsuri la propriile intrebari despre viata, dragoste, fericire.

Mi-e mereu frica de ziua de maine

Marea Dragoste/ Tango: Spre deosebire de ceilalti oameni, tu te poti analiza mult mai bine, pe tine si pe cei din jur, pentru ca esti psiholog si faci psihanaliza de multi ani. Te-ajuta sau mai rau te-ncurca faptul ca vezi in jurul tau mai multe lumini si umbre decit ceilalti?

Dana Razboiu: Poti sa crezi si sa mergi in viata crezind ca e mai bine de cei saraci cu duhul. Si-mi spun citeodata si eu lucrul acesta, dar e tot o metoda de-a ma apara de ce nu voiam sa vad. Dar eu cred cu putere ca adevarul ne face mai intelepti si ne elibereaza. Cunoscindu-ne pe noi si pe ceilalti si adevaratele motive care stau la baza comportamentelor noastre, devenim mai puternici. Psihanaliza spune ca numai rezolvind problemele din trecut si scotindu-le la lumina - pentru ca noi ne prefacem ca le-am uitat sau sintem convinsi ca le-am uitat, dar subconstientul le stocheaza foarte bine si numai scotindu-le de-acolo, punindu-le pe masa, analizindu-le, vazind exact cit am suferit - putem scapa de ele.

Marea Dragoste/ Tango: Ai identificat care sint episoadele cu probleme din viata ta?

Dana Razboiu: Sint multe, in patru ani de psihanaliza am gasit zeci de episoade. Toate aspectele vietii cotidiene isi au corespondent in trecut si orice comportament din prezent poate fi explicat. Majoritatea oamenilor tinde sa spuna „sint egoist si eu ma simt bine in pielea mea pentru ca sint egoist“, dar, de fapt, daca o sa cauti in trecut, vei gasi de unde ti se trage faptul ca nu esti generos. De ce nu esti generos? Alti oameni sint generosi. Sau „mi-e teama ca miine o sa mor de foame“. Problema asta o am si eu, mi-e mereu frica de ziua de miine, desi de mult nu se mai pune problema de a muri de foame. Un somer ar putea spune asta, dar cind un om are un nivel de trai bun si continua sa traiasca cu frica zilei de miine nu e normal. Si mi-am dat seama de lucrul acesta si am incercat prin psihanaliza, prin cursuri Landmark, si am gasit cauza si acum ma simt eliberata. Am descoperit un episod de pe vremea cind aveam vreo zece ani, eram in clasa a V-a. Eu am copilarit intr-o familie cu o situatie materiala cit se poate de decenta, nu am avut niciodata probleme financiare, dimpotriva, am avut intotdeauna tot ce mi-a trebuit. Si, cu toate astea, intr-o zi de primavara, o colega de-a mea mi-a facut o invitatie la ea acasa... Statea intr-o casa foarte frumoasa, tatal ei era directorul institutiei in care lucra tatal meu. Si m-au impresionat casa ei, mama ei care stringea rufele spalate, desi ar fi putut avea o menajera, m-a impresionat normalitatea acestei familii de care-mi dadeam seama chiar si eu, la acea virsta, ca era foarte instarita. La sfirsitul zilei, dupa ce ne-am plimbat impreuna pe malul Muresului si ne-am inteles foarte bine, cind ne-am luat la revedere, ea mi-a spus un lucru pe care nu l-am uitat niciodata, dar nici nu m-am gindit ca acel lucru ma marcheaza si-mi creeaza probleme. Mi-a spus „sa stii ca eu, de-acum inainte, voi fi prietena cu o alta fetita din clasa, pentru ca ea este de aceeasi conditie ca si mine“. Si ne-am despartit. A fost atit de crunta lovitura pentru ca totul era ca-ntr-un film frumos, copilaria mea era fericita, nu duceam lipsa de nimic, primeam toate papusile pe care le voiam, ziua aceea de primavara fusese minunata, Ileana, fetita cu ...
citeste mai departe

• Tweet