Catalin Botezatu: Bucurestiul este un pat imens

Catalin Botezatu incearca succesul de scriitor, dupa ce tocmai a lansat cartea sa autobiografica, "Trei vieti. Pedeapsa". In paginile cartii redactate de Monica Vlad, regasim acelasi personaj sensibil si misterios care ni s-a dezvaluit noua in urma cu cativa ani, intr-un interviu incendiar acordat colegului nostru de atunci, Daniel Capatos.

E primul revelion pe care-l petrec singur

Tango: Ai avut un sfarsit de an deprimant si nici 2006 nu te-a gasit mai vesel. Se poate spune ca ai trait cel mai trist revelion al tau?

CATALIN BOTEZATU: Da, n-as vrea sa inspir mila, dar acesta este adevarul. Este pentru prima oara, dupa multi ani, cand n-am putut sa joc acel teatru cu care lumea era obisnuita. N-am putut, nici macar pentru cateva ore, in noaptea de revelion, sa incerc sa ma simt bine. N-am reusit. Desi am fost invitat la foarte multe petreceri, foarte multi prieteni de-ai mei stiind in ce stare ma aflu. Au incercat sa fie alaturi de mine, insa n-au reusit, pentru ca n-am avut starea necesara.

De exemplu, Joshua m-a rugat insistent sa ma duc sa petrec, la Bamboo, alaturi de el. Nu m-am dus pentru ca stiam ca o sa-i stric cheful. Si asa s-ar fi intamplat si cu ceilalti. Asa ca am preferat sa fug in Poiana, un loc unde intotdeauna ma simt bine, in sensul ca, in singuratatea mea, acolo lucrez, acolo creez colectiile si acolo dau nastere celor mai nebune creatii vestimentare. Si, cel mai important, acolo am cele mai frumoase amintiri legate de persoana iubita. Am preferat sa ma refugiez acolo, am stat pana pe la unsprezece la o petrecere unde fusesem invitat, iar de la unsprezece si jumatate am urcat la mine in camera si am stat pur si simplu singur. Este primul revelion din viata mea pe care-l petrec singur.


Tango: Ce-ai facut la miezul noptii?

CATALIN BOTEZATU: La miezul noptii eram deja beat, pentru ca pana atunci bausem singur doua sticle de sampanie. Am deschis geamurile, m-am uitat la focul de artificii si n-am facut absolut nimic special. Singurul lucru la care m-am gandit si pentru care m-am rugat efectiv, pentru ca a fost vorba de o rugaciune, a fost acela de a fi din nou cu persoana pe care o iubesc si de care am atat de mare nevoie. Poti sa fii la Las Vegas sau la Miami, dar, daca esti singur, esti la fel de trist, la fel de sarac, esti la fel de amarat.


Nu sunt cu nimic mai special decat altii

Tango: Ai spus cuiva „La multi ani!“?

CATALIN BOTEZATU: Nu. Am spus „La multi ani!“ unei singure persoane printr-un sms. Acelei persoane pe care o iubesc. Si, bineinteles, nu am primit nici un raspuns.


Tango: De ce nu ai sunat-o?

CATALIN BOTEZATU: Am preferat aceasta cale de a-i transmite urarile mele si dau vina pe compania de telefonie care a avut reteaua foarte aglomerata. (Rade) Bineinteles, e un pretext, o motivatie ieftina pe care am gasit-o drept consolare.


Tango: Ma voi intoarce la aceasta misterioasa persoana. Pana atunci as vrea sa te intreb care a fost momentul in care te-ai hotarat sa marturisesti lumii intregi, prin intermediul acelei emisiuni televizate, drama pe care o traiesti?

CATALIN BOTEZATU: Aceste probleme ma macinau de foarte multa vreme. De foarte multe ori, cand mi se luau interviuri, eram pe punctul de a spune acest lucru. Nu stiu daca o voi mai face si de-acum incolo, desi simt nevoia sa vorbesc despre oameni parveniti, despre spoielile care ii imbraca. Ma uit de cele mai multe ori la televizor pentru a vedea pana unde merge prostia, pana unde pot fi promovate non-valorile, oamenii care nu fac nimic, dar care sunt omniprezenti. M-am saturat sa fiu inconjurat de oameni falsi, de ...
citeste mai departe

• Tweet