vezi galeria foto »
M-am razbunat pentru anii aia in care tata a avut o singura grija, amanta...
Marea Dragoste / Tango: Voinea e numele tau de fata?
Carmen Voinea-Raducanu: Uite, Alice, o s-o iau de la coada la cap. Voinea este numele meu de fata, da. Si-l iubesc foarte mult, n-as fi renuntat la numele meu nici daca as fi curatat vase intr-un fastfood in viata asta, si chiar daca m-as fi maritat cu Peter O’Toole. Si o sa-ti explic de ce. In primul rand, numele este tot ce-am avut vreodata de la tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in sfanta pace. Si in al doilea rand, cred ca numele lui, dimpreuna cu locul nasterii mele si cu amintirile despre mama – Dumnezeu sa-i lumineze viata vesnica! – sunt toata bogatia mea lumeasca. Astea sunt darurile mele divine primite la nastere – locul nasterii, mama si numele lui tata. Ce mi-a mai dat Dumnezeu mai apoi - si sa stii ca mi-a dat enorm! -, s-a asezat pe temelia asta. Eu am fost si o sa raman Voinea mereu, pentru ca imi place sa stiu ca orice am facut, bun sau rau, am facut pe numele meu. Nimeni nu e vinovat de nimic din ce-am ratat, doar eu. Sa pui norocul pe seama altora, e ok. Dar ratarea, parca nu.
Marea Dragoste / Tango: Ce erau parintii tai?
Carmen Voinea-Raducanu: M-am nascut la Iasi, unde parintii mei erau studenti. Desi nu erau ieseni nici mama, nici tata. Cand am aparut eu, erau foarte tineri, foarte studenti, foarte cool si cat se poate de saraci. Ascultau tango-uri, muzica frantuzeasca si italiana, Beatles, muzica anilor 50 si 60, Elvis Presley si multe, foarte multe romante rusesti. Aveau casa plina de galagie si colegi, de proiecte, de rasete, de pachete cu alimente primite de la parinti si consumate in gasca in aceeasi zi, dar mai pe seara. Erau singuri familisti din grup. Iar eu eram mascota lor, a tuturor, cea mai fericita ratusca de pe balta. Pana intr-o zi cand s-a spart petrecerea, aveam aproximativ 4 ani. Tata si-a luat jucariile –cartile – si-a plecat de acasa cu o profesoara de romana. Si pana a inchis ochii nu l-am mai vazut decat sporadic si de cele mai multe ori, pe furis. Noua doamna Voinea i-a interzis sa ma mai vada la un moment dat si pentru ca i-a dat ascultare nu l-am iertat ani in sir, mai précis, pana nu a ajuns in pragul mortii.. De ce i-a interzis? Pentru ca eu, adolescenta fiind si invitata sa-mi petrec o bucata de vacanta acasa la noua familie a lui tata, scotocind intr-o zi pe unde nu era treaba mea, am gasit un carnetel de-al lui cu o nota: “astazi, pentru prima oara mi-e dor de Carmen”…Era si o data acolo, o zi si o luna din anul 1974. Si-am inteles ca nu-i fusese dor de mine vreo 5 ani la rand dupa ce plecase de-acasa. Am tacut, numai ca inainte de plecarea spre casa mea, am distrus tot ce mi-a cazut in mana. Rochiile de mare gala ale doamnei, cutiile ei de farduri aduse de prin strainatate de tata, nu stiu ce bricheta foarte scumpa a sfarsit aruncata de la etaj. M-am razbunat pentru anii aia in care tata a avut o singura grija, amanta (abia ulterior sotie). Anii in care nu numai ca nu-i fusese dor de mine, dar nici nu-mi cumparase macar o pereche de pantofi ca sa nu mai decupeze mama cartoane si sa le strecoare in pantofii mei cu talpile gaurite ca sa ... citeste mai departe
COMENTEAZA: