CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

editie, povesteste sincer istoria bataliilor dintre ele: „La mine se rasfata, o simt eu ca-i place de mine, si asta ma face sa cred ca ma va lua cu binisorul, ca sa stea cit mai mult in preajma mea. (...) Cu siguranta, din cruzimea cu care ma pindeste pentru a se revansa odata si-odata. Furindu-ma cu coada ochiului cind adorm seara la televizor, ma si mingiie de multe ori. O prind cu mina ei moale si zbircita pe mine si atunci o cirpesc peste ochi, cum face eroul din filmul horror de pe ecranul din fata mea. Ma duc sa ma culc, lasind-o pe ea la televizor. (...) Si, neavind alta distractie, scirba, se leaga de barbatu-meu, care mai atipeste si el din cind in cind, tot la televizor...“

A avut norocul unei constitutii privilegiate, a unei siluete fine, mereu in pericol de a se subtia prea tare, daca nu era ingrijita cu bunatati si rasfatata cu dulciuri. A facut sport toata viata, a fost campioana la tir si ar fi ales cu placere o cariera de sportiva de performanta daca teatrul nu i-ar fi facut mai tare cu ochiul.

Fire foarte cocheta, s-a ingrijit toata viata cu rigurozitate. Dimineata si seara se rasfata cu creme preparate special pentru ea la farmacie, dar nu a mai calcat pragul unei cosmeticiene dupa ce, in urma singurei sedinte de cosmetica pe care a acceptat-o, a iesit „cenusie, fara pic de lumina“. A facut ani de zile masaj anticelulitic, ca sa-si modeleze picioarele, si nu a sarit niciodata peste gimnastica de inviorare de dimineata. In rest, a dansat. „Doamne, ce-mi place sa dansez! Daca nu mergem pe la vreo petrecere, dansez singura prin casa, de nebuna“, marturiseste si o apuca risul. Mihai Berechet, regizorul preferat, a montat de dragul ei „Comedia de moda veche“, in care rolul ii cerea sa cinte si sa danseze intruna. Dupa 1100 de spectacole cu „Comedia“ tot nu se saturase de dansat! A luat-o de la capat, apoi, cu „Calatorii cu matusa mea“, o adaptare dupa Graham Greene, care se incheie cu o conga indracita pe care o conduce matusa (Carmen Stanescu) si care dureaza citeva minute bune.


Dupa accident, au aplaudat de doua ori mai mult

Una dintre cele mai frumoase amintiri din teatru este legata, paradoxal, de un eveniment neplacut. Avea in „Locomotiva“ un rol mare, greu. Atit de greu, ca pina la urma a avut si un accident la repetitii. „Cind s-a anuntat ca am avut accidentul si ca spectacolul nu se mai tine, oamenii au spus: „Lasa, sa se faca bine, ca venim alta data. Si au venit si au aplaudat de doua ori mai mult. Cum sa nu iubim oamenii?“

Dupa ce stai de vorba o vreme cu ea, descoperi ca de fapt motorul care o tine vesnic tinara e iubirea. Il iubeste pe Damian, teatrul, isi adora rolurile, prietenii, finii, animalele de plus, ii iubeste pe batrinii de la azilul din colt. Iubeste prajiturile, soarele, plimbarile prin Europa cu masina. Si-a idolatrizat parintii si a scris o carte despre viata ei, in memoria lor. Vorbeste inca de casuta din aleea inflorita ca si cum ar fi gata sa se intoarca in orice clipa acolo. Si, mai presus de toate, isi iubeste viata, exact asa cum a fost, fara sa schimbe nimic, fara sa regrete vreun gest. La 80 de ani, Carmen Stanescu stie sa dea definitia unei vieti perfecte.