CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

mi-ai dat un copil idiot de 80 de ani!». Iti dai seama ca am murit de ris!“Citeva sarcini toxice au afectat-o sever pe Carmen Stanescu si asa se face ca, desi sunt atit de iubitori, nu au avut parte de copii. Dar au compensat printr-un sir nesfirsit de fini.


Damian a fost adulat de femei

„Am admiratori peste tot prin lume. Sunt oameni care, atunci cind vin in tara, dau fuga la teatru sa vada ce mai e nou la National. De fiecare data, imi trimit flori la cabina, am ajuns sa-i stiu pe unii dintre ei. Cind am implinit 80 de ani, am primit telegrame pe adresa teatrului de pe tot globul – Canada, Israel, Italia, Elvetia... Uite ca din Africa, nu!“, constata surprinsa si o vad cum se adinceste citeva clipe in socoteli, de ce nu Africa? Pe urma, umbra zboara si e din nou zimbitoare, ce daca nu si Africa!

Damian n-a fost niciodata gelos pe hoarda asta de admiratori internationali? „De ce sa fie, se bucura pentru mine, dar avea incredere. Am fost foarte taioasa de cite ori mi s-au facut propuneri care nu erau la locul lor. Nici nu stau la discutii!“ In schimb, el... „Foarte multe s-au agatat de el. Acum, imi sunt – nu, nu prietene, dar se poarta foarte frumos, se simt cu musca pe caciula. Iar Damian, cum se simtea descoperit, le lichida.“ Dar cum il prindea, fiindca e celebra prin teatru pentru faptul ca isi „mirosea“ barbatul imediat ce acesta o lua pe alaturi de drumul cel mai scurt spre casa?

„Ei, imi dadeam eu seama care il pupa din admiratie profesionala si care nu! Adevarul e ca a fost adulat de femei!“ Nu se poate sa nu-i remarci sclipirea de mindrie din priviri. „Dar si pe mine ma asteaptau crai pe la usi, pe la feresti... Insa asta a fost inainte de a-l cunoaste pe Damian. Era unul, batrin, care mi-a oferit cocosei de aur. S-au imprastiat pe strada cind l-am pocnit peste mina. N-am iubit banii si i-am detestat pe cei care faceau parada de averea lor.“

Poate n-a iubit banii, dar rochiile, bijuteriile, blanurile si palariile extravagante? „Pe toate mi le ia Damian sau mi le trimit prietenii de prin strainatate. Avem multi prieteni prin Franta, Italia, Austria, pe care ii vizitam in fiecare vara. Iar Damian vine incintat cu cite o rochie noua, uneori. Da-o-ncolo, zic, iar cirpe. Pune-o in dulap, ii mai zic, si ma gindesc deja cui s-o dau si pe asta. Ca am la cirpe...“

In privinta darniciei, are dreptate, fiindca de pe urma ei traiesc o puzderie de saraci, un azil intreg de batrini, o femeie de serviciu aciuata pe linga casa lor.  „Intr-o zi, a venit Damian acasa si a inceput sa-si caute niste camasi frumoase, cu dungi, primite din Italia. Pai le-am dat pe toate, i-am zis, ca-ti ramasesera mici... S-a infuriat, abia ii mai dadusem niste costume, si mi-a zis «Gata, de acum cind plec de acasa, te incui in bucatarie!» N-ai decit, m-am gindit eu, ca si din bucatarie am ceva de dat. Si m-a apucat un ris...“


Trebuie sa mananc mereu, altfel ma jigaresc

Marturiseste ca se sperie uneori de virsta. „Am 80 de ani, imi spun, si ma clatin. Mi se face putin frica. Dar apoi ma iau cu treaba si uit. Nu imi mai bat capul cu asta.“ Fata de batrinete se poarta cu grija, ca in preajma unui dusman periculos. In cartea ei de memorii, „Destainuiri“, ajunsa la a treia ... citeste mai departe