CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

ce eroism am fi facut.“

In atmosfera de iubire din casa, nici macar nesuferitii ani ai scolii nu i-au lasat amintiri triste, desi n-au fost un sir neintrerupt de bucurii. Daca la multe materii umane era talentata, la matematica era „uliu“. Asa zicea tatal ei, cind se ducea la examenele de sfirsit de an, sa puna o vorba buna la doamna profesoara, ca sa-i treaca fata clasa. „E ca un uliu, minca-o-ar tata, frumoasa si proasta!“

„Mi-am iubit parintii. I-am iubit inca de mica, erau foarte frumosi si foarte petrecareti, casa noastra era mereu plina de prieteni. M-au dus la teatru de la 6 ani. Atunci am vazut, la Teatrul National vechi, «Vlaicu Voda». Erau niste montari extraordinare pe vremea aceea si, dupa citeva spectacole, am prins o pofta de teatru nebuna si n-am mai vrut sa fac altceva. Ironia face ca mi-am dat examenul de diploma cu rolul Doamnei Clara, din «Vlaicu Voda», iar mai apoi l-am jucat cu succes mare si in montarea lui Mihai Berechet.“

In relatia de 50 de ani cu Damian nu a lasat neintelegerile de vreun fel sa-i atinga. Poate au existat cumpene, cum a fost cind Damian a plecat de acasa un an si jumatate, dupa care s-a intors spasit, iar ea l-a primit cu supa pe masa, ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Dar aceste povesti au fost lasate deoparte, nu a mai vorbit despre ele, nu le-a dat voie sa-i provoace riduri si oftaturi.

„Cind il vad ca are o stare nervoasa, nu sunt eu mai a dracului. Incerc sa-i inteleg starea si atunci pot sa refac atmosfera calma din casa. Suntem ca doi copii – ne jucam si murim de ris!“ Aceasta ultima expresie incheie absolut orice relatare in care sunt implicati ei doi. „Si am murit de ris, bine-nteles!“, in general, datorita glumelor lui Damian. „Ne intelegem mai bine ca la inceput. Fondul bun din noi razbate prin toate problemele. Niciodata nu m-am falit in fata lui cu cine sunt si ca are nevoie de sprijinul meu ca sa reuseasca. Uite, acum el are sase piese, iar eu doar doua. Si ce, o sa pling?“

S-au cunoscut in 1955, pe cind ea era deja de 10 ani o actrita adulata de public, cu roluri mari la Teatrul National, iar el, cu 6 ani mai mic, era un debutant, dublura a partenerului ei, Gabriel Danciulescu. Destinul l-a facut pe titular sa se imbolnaveasca la tanc, pentru ca tinarul actor sa-si capete sansa. Sansa de a juca intr-un rol principal imediat dupa absolvire, dar si de a a imparti scena cu o diva de calibrul lui Carmen Stanescu, al carei admirator era (in secret). „Cred ca i-am parut foarte nerusinata... La o repetitie, l-am vazut mincind o chifla cu sunca. Eu sunt groaznic de mincacioasa, asa ca m-am gindit ca mor daca nu-i cer din sandvisul ala. Asta i-a placut la nebunie, pentru ca Damian e aproape exagerat de darnic, ii place sa faca o bucurie, daca poate.“ De atunci, nu s-au mai despartit si dupa trei ani s-au casatorit civil. Citiva ani mai tirziu, s-au legat si in fata lui Dumnezeu, la manastirea Sinaia, in cadrul unei ceremonii discrete.

„Diferenta de virsta nu a contat niciodata. Pina la virsta asta, el imi da de mincare. Are grija de mine, de parca el ar fi mai mare! Uneori, cind ne contrazicem, mai zic: tu nu uita, eu sunt mai in virsta! «Ei, raspunde el, ai virsta, dar nu ai mintea!». Zilele trecute, zicea prin bucatarie: «Doamne, n-am avut copii, in schimb ... citeste mai departe