AURORA LIICEANU: Ajunsesem femeie de serviciu, iar asta, in loc sa ma descurajeze, mi-a dat incredere (Partea 1)

de maneca.

Acum nu stiu daca se va mai intoarce din Japonia, dar eu sper ca da. Imi lipseste, mi-a lipsit foarte mult tot timpul aceasta coabitare plina de malitiozitate afectiva care se creeaza, cu bancuri, cu glume, cu codurile noastre secrete. Aveam coduri, formule. Daca era cald in casa, el spunea „Fa Sinaia!“. Coabitarea poate fi minunata daca-i dai o nota ludica.


A plecat de acasa la 19 ani

Marea Dragoste / Tango: Cand a plecat?

Aurora Liiceanu: A plecat de acasa la 19 ani. Si eu am luat-o foarte usor, ca si cum n-as fi inteles ce se-ntampla. A plecat cu o chitara pe umar si cu un mic bagaj. Si ma gandesc ca eu in locul lui nu as fi rezistat. Am o mare admiratie pentru momentele lui de deznadejde, de disperare. Imi spunea „Ma simt ca intr-o pivnita, in intuneric, nu stiu ce sa fac, incotro s-o iau“. E ingrozitor sa fii
intr-o lume cu totul si cu totul diferita. A strans din dinti si a rezistat. Si cand imi spune „Eu am un capital de singuratate care-mi da dreptul sa vorbesc“, eu il inteleg. Are un capital pe care eu il respect. La varsta aia a facut facultatea in limba japoneza. Putea sa o faca in limba engleza, dar a vrut sa fie cu japonezii la un loc.

A inceput in Romania, a studiat un an japoneza aici, apoi a intrat la facultate cu toti japonezii in rand. Trebuia sa stie sa scrie, sa citeasca. E talentat la limbi straine si asta l-a ajutat. La 14 ani am stiut ca trebuie sa bifeze anumite competente fara de care nu te poti descurca in viata. Sa stie doua-trei limbi straine, sa foloseasca un computer, astea sunt minim... Dupa aia incep amorurile, moda, zapacelile varstei. Ce n-a invatat Ionut nu mai invata Ion.


Marea Dragoste / Tango: Ati avut o viata nu foarte usoara. Aveti momente de deznadejde? Cand ati plans ultima oara?

Aurora Liiceanu: Eu nu prea plang. Dar recunosc, destul de recent am plans. Am avut o relatie destul de lunga cu o persoana, cu un barbat, iar acesta nu mai exista. A fost omul care m-a impresionat cel mai mult in viata. Pot sa spun ca altfel iubesti la o varsta matura si altfel iubesti in tinerete. Te uiti la alte lucruri, capeti alte lucruri, vezi alte lucruri, ai alte criterii... Fara indoiala, consider ca un obstacol esential este caracterul. Cand cineva este marsav sau n-are caracter, sau are limite sau are egoisme, are uratenii psihice, cred ca nici o iubire nu te poate tine alaturi.

Unii oameni pot face compromisuri... Dar eu, de exemplu, m-as desparti de un barbat care nu se duce sa-si mai vada copilul, daca are un copil. Mie nu mi-ar trebui. Pentru mine asta nu-i un simplu fapt, ca nu vrea sa-si vada copilul, e mult mai mult decat atat: e un univers intreg de uratenie care se creeaza in jurul acestui fapt. Sau care-si vorbeste urat in public fosta nevasta sau isi barfeste parintii. In valul asta de exhibitionism si de a spune de toate, gasesc ca omul si-a pierdut acea discretie necesara pentru a face fata unor adevaruri grave, de unul singur. E bine ca anumite lucruri sa nu fie spuse, asa, aruncate in vant. Mi se pare ca iti schimba si tie interiorul faptul ca lupti cu anumite lucruri grave pe care le-ai trait sau pe care le ai.


Marea Dragoste / Tango: Deci sunteti acum in doliu dupa ...
citeste mai departe

• Tweet