Anda Pittis: Credeam, ca toata lumea, ca Florian este nemuritor

in general, priviti cu suspiciune.

Anda Pittis: Da, din nestiinta. Acolo unde nu ai nici acces si nici nu stii, iti imaginezi tot felul de lucruri.

Marea Dragoste/ Tango: De cand li se alaturase? Ati luat decizia impreuna?

Anda Pittis: Se consulta cu mine, dar decizia o lua el, iti dai seama. Cred ca prin ’95, au venit niste propuneri, si el s-a gandit foarte mult si a zis ca ar avea de castigat ca persoana, ca individ, nu altfel. Si intr-adevar, foarte mult l-au ajutat structura, modul de organizare, ritualul de acolo.

Marea Dragoste/ Tango: In ce sens l-au ajutat?

Anda Pittis: L-a ajutat sa isi organizeze radioul, Radio 3net, de exemplu. Modul de functionare al acestei organizatii l-a ajutat si l-a facut sa inteleaga cum functioneaza o organizatie. Iti dai seama ca el era, totusi, un actor. De unde sa faci si sa construiesti ceva asa complex? Primul radio care emite exclusiv pe Internet. A studiat, a citit foarte mult si asta l-a ajutat sa progreseze spiritual. Acolo nu se discutau decat strict lucruri care tineau de organizatie, nu stiu daca asa o fi peste tot. Dupa aceea mai veneau aici la un suc, la o cafea si singura femeie care era intre toti cei imbracati in costume negre eram eu, evident. Imi dadea telefon si imi spunea: „Iubita mea, hai ca venim, vino si tu!“. Si eu coboram.

Marea Dragoste/ Tango: Si cum te simteai singura femeie intre atatia barbati?

Anda Pittis: Ma simteam bine. Oamenii erau foarte seriosi. Si un lucru am observat: impun o anumita atitudine celorlalti. Baietii, cand stau la o bere sau la o discutie mai lejera, se si exprima mai lejer, au un limbaj mai colorat, spun bancuri mai de-a dreptul. Mircea Baniciu ce motive ar avea sa aiba retineri fata de mine, ca ne stim de-o viata? Dar daca se scapa cumva si spunea ceva nelalocul lui, zicea imediat: „Iarta-ma, Anda!“. Si totul capata o alta tinuta. Si Florian avea un limbaj elegant neincetat, el dadea vina tot timpul pe parintii lui ca este asa.

Marea Dragoste/ Tango: Ce erau parintii lui?

Anda Pittis: Mama lui era secretara la o scoala, iar tatal lui a fost aviator, comandor aviator. Frati nu avea. Si l-au educat foarte frumos, iar el avea un limbaj elegant, niciodata vulgar, nici macar in vocabularul pasiv nu avea cuvinte vulgare. Si poate singurul lucru pe care nu l-am facut noi impreuna a fost ca nu ne-am certat, pentru ca nu avem organul asta, nu stim sa ne certam. De bosumflat, hai ca mai merge, ne mai bosumflam, dar de certat nu stiam sa ne certam.

Marea Dragoste/ Tango: Ce bine de voi, ce noroc!

Anda Pittis: N-aveam cuvinte, n-aveam vorbe si el era handicapat in grupuri unde se vorbea lejer si vedeam ca il loveau cuvintele alea, il zgariau pe nervi, pe suflet, dar, ce sa faci, daca esti barbat, trebuie sa te comporti ca atare, nu? Stai drept si fa-i fata, cum zicea el, nu? Dar el si bancurile le spunea cu perdea. Asa ca, si din punctul asta de vedere, eram la fel.

Marea Dragoste/ Tango: Da, voi semanati foarte mult.

Anda Pittis: Da. Mai citesc si eu prin reviste… Spun ca, daca semeni foarte mult, relatia ajunge sa devina o plictiseala, o monotonie. Nu mi se parea. Noi ne regaseam unul in celalalt. Nu era nevoie de traducator intre noi, se intelegea totul clar. Si eu stiam cat de vulnerabil era ... citeste mai departe