Anda Pittis: Credeam, ca toata lumea, ca Florian este nemuritor

stiu cum sunt pe dinauntru, si incerc sa am un stil al meu. Nu sunt nici la moda, ca nu poti sa fii tot timpul, totdeauna va fi cineva care sa-ti dea peste cap tot aranjamentul de acasa. Te duci la o petrecere si precis e cineva care ori are haine la fel ca tine, ori are si mai si. Si atunci aleg doar ceva in care sa ma simt eu bine, ceva care ma reprezinta, ceva si hippie si gratios…

Marea Dragoste/ Tango: Nu ma refeream la imbracaminte, ci la frumusetea ta, la faptul ca esti o femeie frumoasa.

Anda Pittis: Nu, de asta habar n-am avut. Si aici ar trebui sa-i multumesc lui Mami, bunicii mele, care m-a crescut. Totdeauna mi-a zis „urato“. Si eu am luat-o ca atare. Cred ca nu aveam simtul umorului atat de dezvoltat ca acum. Ea o spunea, evident, ironic si cu dragoste. N-a contat chestia asta cu frumusetea pentru mine. Era mai important ce stiam, ce aflam. Sigur ca aveam eu la un moment dat senzatia ca sunt… decorativa, dar mi-a placut sa ma atasez unor grupuri de baieti destepti, care discutau lucruri inteligente. Eu ma duceam acasa de la ceaiuri si ma repezeam sa citesc, cu mintea mea blonda, cu capsorul meu blond, Joyce sau Kafka, pentru ca despre asta vorbisera baietii acolo, la ceaiurile alea. Ceaiurile, pe vremea aceea, nu se intamplau cu dansuri pe masa, ci cu dansuri intelectuale. Si nu, nu mi se parea niciodata ca sunt frumoasa, si nici acum nu mi se pare.

Marea Dragoste/ Tango: Spune-mi unde te-ai nascut si din ce fel de familie?

Anda Pittis: M-am nascut in Bucuresti, dintr-o mare iubire a parintilor mei. Parintii mei erau foarte tineri, mama mea avea 20 de ani cand m-am nascut eu, si nu era deloc pregatita sa ma aiba. Drept pentru care am fost crescuta de bunici. Bunica avea patruzeci si doi de ani, era numai buna de mama pe vremea aia. Mama si tata si-au vazut de balurile lor, de petrecerile lor.

Marea Dragoste/ Tango: Cu ce s-au ocupat parintii tai?

Anda Pittis: Mama mea era casnica la vremea aia pentru ca nu prea i-a placut cartea. Bunicul povestea chiar ca azvarlea cartile in foc. Tatal meu scria foarte frumos, era un om inteligent, iar mama era frumoasa. Si este, in continuare, este fragila si gingasa. Desi e leoaica si era dominanta in cuplu.

Marea Dragoste/ Tango: Si tu cum ti-ai ales cariera?

Anda Pittis: Datorita bunicului meu; el m-a luat de mana, el m-a dus la scoala pedagogica, el s-a ocupat de partea asta. Din intamplare, absolut din intamplare, eu habar nu aveam ce vreau, nu stiam. Pana in clasa a opta eram ratusca cea urata. Dupa aceea, dupa vacanta, cand m-am intalnit cu colegii mei de scoala generala s-au uitat oarecum uimiti la mine.

Marea Dragoste/ Tango: In perioada in care ai fost cu Florian, el se uita la tine ca la soare si atunci toata lumea asa te si vedea. Nu se poate ca macar in anii astia sa nu fi simtit toata admiratia pe care el o transmitea tuturor.

Anda Pittis: Nu, nu, n-am simtit. Eram eu mandra in sinea mea ca sunt a lui si ca el este al meu. Din pacate, nu pot sa zic ca nu regret nimic, je ne regrette rien. Imi pare foarte rau pentru ca eu nu i-am spus lui Florian „te iubesc“ decat foarte tarziu, dupa vreo cinci, sase ani de casatorie. ... citeste mai departe