Anda Pittis: Credeam, ca toata lumea, ca Florian este nemuritor

frecvent in casa la el, pentru ca aveam acelasi grup de prieteni, dar eu eram sotia lui Vladimir. Si cand Vladimir a plecat si el, Florian a inceput sa ma sune. Eu nu aveam nici telefon acasa, ma suna la gradinita, iar eu ma simteam stanjenita. Pentru ca avea o voce recognoscibila, nu? Cum spunea el, nu buna, nu rea, dar recognoscibila, stiai cine e la telefon. Si, cand venea ingrijitoarea sa ma anunte, imi spunea exact cine ma cauta... El a fost cel care m-a scos in oras, m-a dus la expozitii, m-a invitat la teatru, la concerte, asa a fost, asa a inceput… Dar initial, la primele noastre intalniri, nici nu imi placea sa merg la el, pentru ca era intotdeauna foarte multa lume si mi se parea ca nu se intampla nimic important, ca nimeni nu comunica cu nimeni. La un moment dat, stateam cu Vladimir pe un colt de canapea si ii spuneam ca ma plictisesc ingrozitor. Si exact cand ii spuneam asta, am simtit privirea lui Florian deasupra mea. Si m-am simtit asa de jenata…

Marea Dragoste/ Tango: Deci nu ti s-a parut ca exista ceva special intre voi, de la inceput?

Anda Pittis: Mie nu mi s-a parut, desi recunosc ca aveam un fel de regim preferential, stiu, imi dadea coniac in bolul lui preferat… Iar dupa aceea el mi-a spus de mai multe ori „dar tu nu iti aduci aminte?!!“ Dar eu nu-mi aminteam, pentru ca in anii aceia nu aveam senzori pentru altceva. Florian m-a intrebat: „Nu tii minte cand ati venit prima data la mine acasa? Nu tii minte ca, atunci cand te-am vazut in usa, i-am spus lui Vladimir: «Unde ai gasit-o?! Cand o lasi, sa stii ca eu o iau!» Dar eu nu mi-am amintit.

Marea Dragoste/ Tango: Dar ai inteles ce il impresionase la tine? Frumusetea ta, felul tau de a te purta? Ce i-a atras atentia?

Anda Pittis: El zicea ca eram darul lui de la Dumnezeu. Il intrebam, adesea, ca orice femeie: „De ce ma iubesti?“. Si el zicea: „Nu stiu. Stiu doar ca tu esti darul meu de la Dumnezeu. Dumnezeu a zis «E a ta, ia-o!», iar eu nu am facut decat sa-l ascult pe Dumnezeu“.

Marea Dragoste/ Tango: Dar tu cand ai simtit prima data ca el este omul langa care alegi sa traiesti?

Anda Pittis: Cred ca atunci cand ne-am tinut de mana prima data, desi eu aveam patruzeci si ceva de ani, Florian cinzeci si... Imi aduc aminte momentul acela pentru ca ne-au surprins cei de la Pasarea Colibri, si ne-au claxonat, pe strada. Daca o sa-l intrebi pe Mircea Baniciu, isi aminteste. De fapt, mi-a spus, acum, de curand, ca el are imaginea asta a noastra, noi doi tinandu-ne de mana… Si atunci, primul impuls a fost sa ne dam drumul la maini.

Marea Dragoste/ Tango: Cum fac copiii…

Anda Pittis: Da. Dar nu ne-am dat drumul. E adevarat, a fost ca o iubire de adolescenti, asa a fost. Mai ales din partea lui, eu eram mai rezervata, iar statutul de iubita a lui Florian Pittis chiar ma stanjenea.

Marea Dragoste/ Tango: Cat a durat statutul acesta?

Anda Pittis: Destul de mult, dupa mintea mea. Vreo trei ani. In mintea lui, puteam sa raman iubita lui eterna, si cred ca am si ramas. Florian tot timpul ma prezenta „iubita mea“ si eu ma simteam ingrozitor de stanjenita. Mi se parea deplasat apelativul asta pentru o femeie care are 43 de ani. Mai tarziu, am citit o carte ... citeste mai departe