Anda Pittis: Credeam, ca toata lumea, ca Florian este nemuritor

daca ar fi putut, ar fi taiat-o in doua, sa poarte si ea jumatate. Dar uite ca asta nu se poate. In ciuda faptului ca oamenii iti impartasesc durerea, durerea nu poate fi impartita.

Cand l-am cunoscut pe Florian, nu m-a impresionat deloc

Marea Dragoste/ Tango: Ai fost o viata intreaga educatoare, dar acum ai renuntat la catedra. De ce?

Anda Pittis: Acum, in septembrie, am renuntat. Pentru ca mi s-a parut ca nu mai pot sa daruiesc copiilor ceea ce meritau. Nu puteam sa fac asta, nu puteam sa ii lipsesc de ceea ce aveau nevoie, si atunci am preferat sa ma retrag. Acum fac niste cursuri… Incerc sa fac tot felul de lucruri, dar nu reusesc sa-l duc pe niciunul pana la capat. As vrea sa citesc, dar nici macar sa citesc nu pot. Vezi, arat normal, nu? Dar mi-e greu. Si citesc greu. De asta m-am si inscris la cursurile astea unde prezenta e obligatorie. Fiindca ma obliga la un program. De fapt, eu nu vreau sa fac nimic. Insa lucrurile vin de la sine, si tot Florian le rezolva. Acum, cu discul acesta a trebuit sa fac niste eforturi, sa vorbesc cu niste oameni, sa trimit niste poze, sa copiez niste CD-uri, am fost obligata de situatie. Pentru el am facut-o.

Marea Dragoste/ Tango: Cati ani a durat povestea voastra?

Anda Pittis: Povestea noastra a durat in mod oficial opt ani. Asta mi-a daruit el mie, opt ani de viata, de dragoste. Uite, am doua bratari la fel. Prima mi-a luat-o pe asta si, cand a vazut ca mi-a placut asa de mult, mi-a mai luat una identica. Cred ca s-au mirat si vanzatorii, si eu m-am mirat, dar mi-a spus: „Daca ti-a placut asa de mult, sa iti mai iau una“... Asa era el, imi lua mereu bratari. Au fost opt ani. Nu stiu daca tu ai ascultat sau citit cartile pentru care a facut Florian audiobook-uri. La momentul in care i s-a propus, el a fost extrem de incantat. Asta se intampla cam prin aprilie 2007. Si chiar aici, la Blues Café, a venit si ne-a citit. Eram impreuna cu prietenii lui de Blues Café si ne-a citit tuturor cateva fragmente din „Oscar si tanti Roz“, atata era de incantat! A mai citit „Milarepa“ si „Domnul Ibrahim si florile din Coran“. Acum cand le ascult sau cand imi amintesc de ele, parca totul capata alte intelesuri… In „Oscar si tanti Roz“ este un baietel de 10 ani, care sufera de leucemie. Si tanti Roz este asistenta lui din spital. Ii spun asa pentru ca are halatul roz. Si tanti Roz sta cu el in ultimele zile ale lui si ii spune sa considere ca fiind un an fiecare zi de viata. In asa fel, incat el sa ajunga la adolescenta, la tinerete, sa traiasca toate etapele vietii unui om, sa aiba o viata lunga si normala. Florian facea la fel: noi ne serbam aniversarile de casatorie, dar si pe cele de 6 luni. Astfel, noi ne-am sarbatorit de 16 ori casatoria. Cei opt ani de casatorie noi ni i-am serbat de 16 ori. In „Ibrahim si florile din Coran“ se spune ca tot ce este important in viata sunt florile presate, care iti amintesc de o iubire…

Marea Dragoste/ Tango: Cum v-ati cunoscut, tu si Motu?

Anda Pittis: Cand l-am cunoscut pe Florian, cand l-am intalnit prima data in viata, nu m-a impresionat deloc. Eram foarte indragostita de Vladimir Nicu, de primul meu sot, si chiar nu m-a impresionat. Dupa aceea mergeam ... citeste mai departe