Anda Pittis: Credeam, ca toata lumea, ca Florian este nemuritor

/>Marea Dragoste/ Tango: Deci nu te-ai gandit sa protestezi, sa-i dai in judecata…

Anda Pittis: Nu. Nu mi-am pus problema asa, am luat latura pozitiva si mi-am cumparat singura ziarul care a aparut cu disc. Si m-am gandit ca, asa cum e el, in forma aia saracuta, a ajuns in casele oamenilor, oamenii l-au ascultat si s-au bucurat de el. Iar discul al doilea este scos in conditii deosebit de frumoase, si m-am bucurat. Asa am privit lucrurile. Deocamdata.

Marea Dragoste/ Tango: Ai apucat vreodata sa vorbesti cu Motu, inainte sa se intample ce s-a intamplat, in legatura cu opera lui? A lasat vreodata dispozitii, asa cum fac artistii?

Anda Pittis: Nu, nu, Florian spunea: „nu exista maine, nu exista ieri…“ Carpe diem. El ar fi vrut sa faca un album Dylan. Piesele lui Dylan sa fie traduse si inregistrate. N-a apucat.

Marea Dragoste/ Tango: Cum a trecut anul acesta? Cum ai reusit sa treci peste el?

Anda Pittis: Daca ar fi sa dau un raspuns foarte sincer, as spune ca anul asta nu a trecut, e tot acolo. Nu simt ca a trecut, in niciun caz, desi mi-am dat silinta. Am calatorit de parca as fi cautat un raspuns in toate colturile lumii. Am fost peste tot, am ajuns pana in Japonia, dar nu s-a intamplat nimic. Poate ca, totusi, in calatoria in Japonia am avut o stare mai placuta, pentru ca perceptia celorlalti a fost diferita fata de cum e de obicei fata de mine. Am fost cu un grup de francezi care nu stiau cine sunt si ce s-a intamplat. S-or fi mirat ei ca era o doamna care venea tot timpul imbracata in negru, dar au luat-o ca pe ceva sic, francezii sunt in stare sa interpreteze si asa. Dar m-a ajutat putin faptul ca n-am intalnit privirile pe care le intalnesc aici, priviri in care citesc suferinta mea. Oamenii nu ma compatimesc neaparat, dar toata lumea, cand se uita la mine, il cauta in dreapta mea pe Florian. Si nu il gasesc.

Marea Dragoste/ Tango: Deci ti-e mai usor cand oamenii se poarta cu tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic?

Anda Pittis: Da, sigur. Imi este mai usor pentru ca… e ciudat, dar asa suntem construiti. De foarte multe ori sunt pusa in situatia de a sustine eu pe cineva, de a consola eu pe cineva. Si este peste puterile mele. Dar avand educatia lui Florian, care pretuia lipsa de patetism, lipsa de exteriorizare foarte mare, atunci incerc sa fac si eu asta.

Marea Dragoste/ Tango: Pretuia lipsa de exteriorizare? Nu era un vulcan de sentimente pe care le exprima in tot ceea ce facea?

Anda Pittis: Da, era un vulcan de sentimente pozitive. Dar nu mai e. Cele negative nu trebuiau exprimate, asa vreau sa fiu si eu. Dar eu acum nu am de unde sa am sentimente bune, asa ca nu mai am ce exprima. Am doar tristete, am jale, am suferinta, iar asta nu pot imparti cu nimeni. Stii, atunci cand spui ca impartasesti durerea celuilalt, de fapt, nu o imparti cu el, nu ii iei jumatate din ea si o porti tu, ci, dimpotriva, o amplifici. Vii si tu cu durerea ta langa durerea celuilalt si suferinta se face si mai mare. N-ai cum altfel, nu o imparti. Am o prietena, Andreea. E tanara… Mi-a spus de curand ca, in zilele acelea, simtea durerea care ma coplesea pe mine ca pe o stanca uriasa si, ... citeste mai departe