Anca Radulescu: Faptul ca sunt cumnata Mihaelei Radulescu nu m-ar ajuta niciun pic daca clientele mele ar fi dezamagite

Anca Radulescu a fost desemnata “Cel mai bun make-up artist” in cadrul Galei Nova TV de la Brasov, prilej care a adus-o in atentia presei de specialitate, dar si a celor care abia acum au aflat ca intemeietoarea atelierului de make-up profesional Anca Radulescu este cumnata Mihaelei Radulescu si consiliera acesteia in materie de make-up. Anca este, asadar, sotia fratelui Mihaelei Radulescu, Florin, care, in urma cu un deceniu jumate, pentru a evita desele confuzii si incurcaturi, a luat si el numele celebrei sale surori. Dincolo de apartenenta ei la o familie cu nume de rasunet, Anca este un make-up artist al creatiilor desavarasite, o sotie care-si adora barbatul, o mama tandra si desteapta. O femeie frumoasa, senina, de toata isprava.

Marea Dragoste / Tango: Anca, s-o luam cu inceputul... De unde esti, unde te-ai nascut si ce sunt parintii tai?

Anca Radulescu: M-am nascut la Piatra Neamt, pe 5 decembrie 1974, sunt sagetatoare si am (inca) 36 de ani. M-am plimbat mult in copilarie, pentru ca parintii mei au lucrat pe marile santiere socialiste ale patriei noastre dragi. De exemplu, intr-o anume perioada, am locuit la Turnu Severin si ma jucam mereu pe malul Dunarii, ca se construia hidrocentrala de la Portile de Fier si ai mei erau detasati acolo. Tata, ca el a fost constructorul familiei. Si din motivul asta am mai umblat prin tara, nu am stat niciodata prea mult intr-un loc. Imaginea santierelor de constructii se leaga de copilaria mea, blocuri, baraje, noroaie. Dar mie-mi placea. Ajungeam intr-un loc unde nu era nimic si cand plecam de acolo lasam ceva frumos in urma, ceva pentru totdeauna, credeam eu. Schimbam gradinite, scoli, cunosteam mereu alti copii. Parea a fi o viata buna, vesela, interesanta, calatoream mult, desi astazi stiu sigur ca nu era usor deloc pentru ai mei.

Marea Dragoste / Tango: Si cand anume, pe drumul asta sinuos, te-ai hotarat ca tu, cand o sa fii mare, o sa ai de-a face cu infrumusetarea. Cum s-a nascut aceasta pasiune si apoi a devenit profesia ta, care azi se numeste make-up artist?

Anca Radulescu: Uite, sa stii ca stiu exact cum a aparut pasiunea mea. Mai tii minte papusile Aradeanca? Alea cu buze urate si sprancene extrem de subtiri? Ele au fost de vina. Mie mi se pareau neterminate si am inceput sa le “infrumusetez” cu ajutorul creionului chimic. Aveam vreo 5 ani. Le “rujam” si le refaceam sprancenele, le “imbujoram”. Mai puneam mana si pe acuarele si le pictam ochii. Cariocile erau si ele de mare ajutor. Aveam propria mea viziune despre frumusete si ma ajutam de ce gaseam la indemana ca sa o pun in practica. Oricum, creionul chimic a fost prima mea “trusa” de machiaj. Si mai tarziu, in adolescenta, eternul ruj verde care se inrosea pe buze si era imposibil de sters timp de vreo 24 de ore. Mama mi-l gasea, mi-l arunca, eu economiseam banii de pachet si-mi luam altul.

Marea Dragoste / Tango: Dar dragostea cand a venit? Cum l-ai cunoscut pe Florin si cat de lung sau cat de usor a fost drumul vostru pana la casatorie?

Anca Radulescu: In 1990 eram deja acasa, la Piatra Neamt si la fiecare sfarsit de saptamana urcam pe munte cu diriginta mea si colegele, pe Ceahlau. Drumetiile duminicale erau distractia mea favorita, nu am fost niciodata genul care sa stea duminica in papuci in fata televizorului. Cum nici barurile sau discotecile nu mi-au placut niciodata.
Florin era salvamontist si toate colegele mele il placeau in secret, ca era baiat frumos si foarte simpatic. Mai era si salvamontist, iti dai seama, era puternic, in mintea romantica a unei fete de 16 ani parea asa, un fel de zeu al muntilor. Ba isi scranteau glezna, ba nu mai puteau sa urce nu stiu ce panta, numai sa fie in preajma lui, stii tu ce zic, smecherii adolescentine. Si eu il placeam, dar nu-l bagam in seama deloc, eram prea orgolioasa sa recunosc si ma tineam departe de el, mereu batoasa si cu nasul pe sus. Si ...
citeste mai departe

• Tweet