La multi ani, Nina Cassian!

Implineste astazi, 27 noiembrie 2011, 87 de ani de viata, dintre care peste 60 de ani ii sunt revendicati de literatura romana. A debutat in anul 1947 cu volumul La scara 1/1 si, de-a lungul vietii, a lansat mai mult de 50 de volume de poezie, eseuri si proza. Din 1985, Nina Cassian locuieste in Statele Unite ale Americii, iar cea mai recenta vizita a ei in Romania a avut loc in iunie 2010, cu ocazia lansarii jurnalului sau, Memoria ca Zestre si a cartii pentru copii, Ninigra si Aligru, republicate de Editura Cartile Tango.

Nina Cassian este inca tanara si indragostita de sotul ei, muzicianul Maurice Edwards, continua sa scrie poezie si sa cante la pian. Din pacate, recent a suferit un accident casnic in urma caruia si-a fracturat femurul, insa, dupa trei saptamani de spitalizare, Nina Cassian a revenit acasa si, in prezent, urmeaza strict un program de refacere fizica.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns sa scrii carti pentru copii, si sa aiba un succes atat de mare?
Nina Cassian: Despre succes nu stiu exact ce sa-ti spun, dar am scris carti pentru copii ca un refugiu, pentru ca poezia devenise atat de obligatoriu primitiva, cu teme date, cu vocabular restrans, si nu imi mai pria. Iar in cartile pentru copii inca mai erau acceptate metaforele. De pilda, tin minte ca in „Nica fara frica“, prima mea carte pentru copii pe care am scris-o, aparea „o scoica, rotofeie ca o doica“. A fost voie scriu asa ceva, iar asta era mare lucru, era un semn de libertate extraordinara.

Marea Dragoste / Tango: Deci pornisesi in cautarea libertatii.
Nina Cassian: Cred ca am mai spus asta si in Memorii...  Poezia pentru copii si muzica au fost un refugiu pentru mine. M-am refugiat in lumea miraculos naiva a copilariei, ca sa pot sa ma exprim liber, pentru ca in poezia pentru adulti nu mai era voie. Si in muzica, pentru ca - ce sa vezi! - indrumatorii nostri, tartorii nostri nu prea stiau ce inseamna „Do diez“ sau „Sol bemol“. Puteau sa-nsemne „Huooo!“ sau puteau sa-nsemne „Traiasca!“. Puteau sa insemne orice, deci erau o alta forma de libertate. Nu cine stie ce, pentru ca si muzica trebuia sa fie tonala, Doamne fereste sa fie atonala!

Marea Dragoste / Tango: Dar, in mod sigur, cartile tale pentru copii au avut succes, au succes, nu le-a contestat nimeni niciodata, ba, mai mult, sunt nespus de iubite si acum, desi nu au fost reeditate de multi ani.
Nina Cassian: Succes nu stiu sigur daca am avut, dar inclin sa cred ca da. Iar copiii, pe atunci, erau flamanzi de poezie, erau flamanzi de basme.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca astazi copiii mai sunt flamânzi de poezie si de basme?
Nina Cassian: Mi-e teama ca nu... Sau, oricum, nu la fel de mult ca pe vremea aceea. La ora asta copiii sunt, cred, mai putin interesati de basme si de feerie, sunt mai mult inclinati spre tehnica, admira caractere si personaje din Science-Fiction, robotei sau, in cel mai bun caz, dinozauri... Eu sunt ingrijorata de acest fenomen, dar sper ca nu e chiar intru totul adevarat si mai sper ca e ceva trecator.

Marea Dragoste / Tango: Batalia nu este pierduta. Se desfasoara campanii serioase, valoroase, care doresc sa redea copiilor si motivatia, dar si dreptul de a citi. Pentru ca si copiii din zonele defavorizate au dreptul sa traiasca povesti si sa le descopere in cartile copilariei.

Nina Cassian: Toti meritam acest drept. Mie povestile, basmul, feeria mi-au luminat copilaria si m-au insotit pana astazi. Pentru ca eu, si astazi, ma consider un copil. Mi-a spus cineva de curand, o doctorita care m-a consultat: „You are strong!- Esti puternica!“. Iar eu i-am raspuns: „I am infant“... 

...
citeste mai departe

• Tweet