Home | CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

4507 afisari | 21 Ianuarie 2010
Daniela Mironov
Nu era o zi frumoasa cea in care am sunat la interfonul cladirii cochete de pe Bulevardul Dacia. Nu era soare deloc, imi era frig si ma simteam deprimata. Mi se parea ca nici n-am sa fiu in stare sa deschid gura, darmite sa fiu desteapta si sa fac un interviu de viata si cariera cu o mare personalitate. Mi-am tarsait picioarele pana la etajul doi, de parca as fi urcat pe un zgarie-nori. Si apoi, am cunoscut-o pe Carmen Stanescu.
 

CLICK AICI pentru a te abona gratuit la newsletter-ul bisaptamanal al revistei Tango!


In prima clipa, am ramas coplesita in prag, uitindu-ma la ea, fara sa-mi vina sa cred cit este de frumoasa. Cu tenul ei alb si neted, cu citeva riduri adunate la coltul ochilor, de atita ris. In clipa a doua, parca ma luase pe sus un stol de pasari, ma invirtise prin sufragerie, imi aratase din mers o menajerie cu animale din plus si apoi ma trintise intr-un scaun de epoca, la o masa din aceeasi vreme. Entuziasmul ei era ca o navala, parca ridea si vorbea in acelasi timp, imi facea complimente (ea, mie!), se prapadea de ris in fata posetei mele minuscule si verzi, cu o libelula transparenta prinsa intr-o parte. Depresia ramasese agatata undeva in cuier, chicoteam fara oprire, iar cind
m-am trezit fata in fata cu un platou plin cu prajiturele colorate, facute de Damian Crismaru, eram deja incintarea intruchipata.

Damian (care joaca in 6 piese pe saptamina si rupe sala de aplauze in fiecare seara) are mereu grija sa-i faca dulciuri lui Carmen, ca sa nu-i scada glicemia. Si bucuria. „Si ca sa nu ma jigaresc, trebuie sa maninc mereu, altfel imediat ma jigaresc!“ Astfel, in decursul primei jumatati de ora petrecute in compania doamnei, am aflat ca se poate si e voie sa visezi la tinerete fara batrinete, la iubire fara de sfirsit, la o relatie reusita, chiar daca cei doi lucreaza impreuna 50 de ani! Ca daca arzi ca o flacara, nu te stingi la 20 de ani, si nici la 80. Ca daca esti pasionat de ceva si iti faci din asta o meserie, vei petrece multe decenii fericite, simtindu-te implinit in fiecare zi.


Mama si tata luau mereu premii la dans

S-a nascut in Bucuresti, intr-o noapte plina de lumina de la farurile nenumaratelor masini care parcau in fata casei de vizavi, unde se dadea un bal. Moasa i-a prezis ca toata viata va fi inconjurata de lumina. Dupa 66 de ani de teatru, sub reflectoare care ii cauta si azi prezenta magnetica pe scena, e sigur ca moasa a avut mare dreptate.
„Tata era tinar, frumos, un avocat talentat, dar fara bani. Mama, si ea frumoasa, amindoi amatori de muzica si dans. Luau mereu premii la dans pe la balurile de la Cercul Militar, unde erau nelipsiti.

S-a tot vorbit ca in familia noastra, printre strabunicile mele, a existat o mare artista de revista, unguroaica, Ana Gal. Cu siguranta am mostenit si eu de la aceasta diva cite ceva.“ Pe un teren daruit de bunicul din partea mamei, avocatul Stanescu a cladit o casuta incintatoare, inconjurata de o gradina de vis, in capatul unei alei inflorite ce dadea in Calea Vacaresti. Casa era mereu plina de prieteni, iar vara petrecerile se mutau in gradina. Mica si gatita in rochii cu funde si volane apretate, Carmen sorbea din ochi prajiturile cu frisca de ...citeste mai departe
Citeşte mai multe despre: Carmen Stanescu,   vedete,   batranete,   teatru
COMENTARII:
  • 1. cristinutza pe 22 Ianuarie 2010 14:57

    :))) cat de tonica e Carmen Stanescu :)))
    Ati avut o idee foarte buna cu articolul asta. Multumesc :)


Preferi sa sarbatoresti iubirea de Valentine's Day sau de Dragobete?
Voteaza

Concurs

Castigatori concurs Vitantis:

Castigatori concurs Vitantis:
castigatorii concursului organizat de revista Tango si Vitantis:

BLOGURILE TANGO

Alice Nastase

Zile de miere

Zile de miere

Am ajuns la Suceava cu un an in urma, printr-o intamplare pusa la cale de Narcisa Ciurlica. Erau lunile mele de inceput de dragoste, in care fiecare drum mi se daruia cu un milion de sensuri si de rosturi asezate de-a lungul sau, mai ceva ca o insiruire de plopi. Si dupa un drum presarat [...]

Simona Catrina

Cum am ramas fara roz

Cum am ramas fara roz

… Sau ma rog, sunt pe cale sa raman fara culoarea care-mi imbujora ideile. E inca iarna, fulgii de nea se astern pufos, pasarile calatoare habar n-am daca s-au intors (dar mi-amintesc ca era obligatoriu sa afli si sa scrii si asta in compunere), zilele sunt mai lungi, noptile sunt (din nefericire) mai scurte. Deci ce voiam sa [...]

Alina Grozea

Cum mi-aş petrece eu sfârşitul lumii

Cum mi-aş petrece eu sfârşitul lumii

Vremea a înnebunit de tot şi eu o dată cu ea, pentru că ba ninge, viscoleşte, şi e ger de zici că se apropie Crăciunul, nu Paştele, ba iese câte-un soare nesimţit, care străpunge jaluzelele şi mă scoală cu « noaptea »-n cap, cum s-a întâmplat sâmbătă. E evident că aceste schimbări climatice bruşte nu au origini prea [...]

Anemari Necsulescu

Capra cu doi bani.

Capra cu doi bani.

De trei luni ascult cu sfinţenie, la micul dejun şi la cină, “Capra cu trei iezi” şi “Punguţa cu doi bani”. Şi nu, nu mimez, chiar ascult şi sorb fiecare cuvinţel împreună cu Emi. De fiecare dată desluşim şi reţinem noi sensuri şi replici.  Dacă stabilim ca medie că o lună are 30 de  zile şi [...]

Amalia Nita

Primul zbor

Primul zbor

Primul meu zbor cu avionul şi-a luat avânt în după-amiaza de 4 octombrie 2003. Eram atât de fascinată de călătorii, de promisiuni şi de orizonturi fără limite, încât nu pierdeam niciun prilej de a mă înfiinţa la aeroport ori de câte ori cineva cunoscut venea sau pleca prin zări. Întotdeauna întindeam gâtul să zăresc cât [...]

Anda Docea

Gânduri despre bărbaţi, aşteptând primăvara

Gânduri despre bărbaţi, aşteptând primăvara

Mă mai lovesc uneori, la ceas de bilanţ sau de răscruce, de curăţenie prin gânduri sau primenit de vise, nişte constatări vrednice să fie ridicate la rangul de reguli general valabile în privinţa bărbaţilor.  Păcat că le-am depistat la 31-fără-un-pic de ani, cam târziu pentru schimbări majore. Pe de altă parte, schimbări…ca să ce? Am [...]

Revista presei

Biroul de subiecte pierdute

Biroul de subiecte pierdute
In conditii prielnice de caldura, lumina si umiditate, revistele stralucitoare ale primelor noastre astenii de cat p-aci primavara au reusit sa germineze din nou. Le-am regasit pe biroul meu, ca in fiecare luna, fecunde si confuze, fermecatoare si capii, colorate si rasolite, in acord cu agresivitatea aluviunilor curente.

Reportaj

Cum se traieste cu 1 dolar pe zi

Cum se traieste cu 1 dolar pe zi
Te-ai intrebat vreodata cum ti-ar fi sa traiesti din alocatiile copiilor, cu restante enorme la intretinere si datorii esalonate pana-n ziua de apoi? Cum ti s-ar parea traiul de zi cu zi daca ai avea baia la comun si apa curenta doar in visurile curate?
Hosting asigurat de
ITAssist