Vamile integrarii in spaga

Cine vrea sa vada spectacolul spagii pe fata sa faca un drum, cu o masina oarecare de Romania, spre Vest. Pe noi, experimentul ne-a readus cu picioarele in noroiul in care, de fapt, traim, in vreme ce ne iluzionam ca vom intra cu talpile curate la casatoria civila de la Bruxelles. Granitele UE ori vor fi desfiintate, ori vor da prilej nesfirsit de abuz si spagi, cit timp trecerea depinde de vamesi, de graniceri. De oameni, adica. Ungurii, romanii, bulgarii, din gheretele de frontiera, se uita la calendar: mai e putin si, de la 1 ianuarie 2007, trebuie sa isi caute altceva de lucru. Acum, inca mai merge, e ultima linie dreapta a spagii care le vine singura sub nas.

Ultima linie dreapta a spertului

Iesim din tara pe la Nadlac. Sintem intr-un minibus, cinci insi, dintre care trei merg spre Germania, sa isi cumpere masini. Ofiterul maghiar, deja paznic neinduplecat al UE, intreaba unde si de ce plecam. Afla exact ce voia: „In Germania, dupa masini!“. Asta presupune ca sint bani multi prin buzunare si calatori grabiti. Ne trage din rind, spre locurile condamnatilor din parcare. Un vames cu mutra scirbita ne scotoceste prin genti, prin posete, prin borsete. Nemultumit ca nu gaseste in bagaje nimic ilegal, imoral sau care ingrasa - zau,  stiam ca mincare n-avem voie sa luam cu noi! - isi fixeaza privirea acrita pe tricoul unuia dintre baieti. Bluza poarta eticheta firmei Soviet si e cumparata tocmai in America, unde numele, iscusit ales, a vindut milioane de tricouri decorate cu simboluri - exotice in ochii americanilor - ale orinduirii defrisate aproape pretutindeni. „Interzis!“, zice vamesul si balangane un deget amenintator inspre bicepsul lui Razvan. Posesorul de secera si ciocan pret-a-portez da sa-i explice ca e tricou de firma, luat, hat, peste Ocean, si ca democratia s-a labartat pretutindeni in lume. Vamesul titiie crunt a interdictie ferma si-i face semn ca, ori si-l scoate, ori se-ntoarce in tara ma-sii. Si, cum el nu vrea sa se-ntoarca...
Dupa puricari nesfirsite, se preface ca ne-ar lasa sa trecem, dar, ce noroc, exact pe pasaportul soferului vede aglomeratie de vize. „N-am loc
sa-ti pun stampila. Tu, inapoi!“, hotaraste scirbosul, in timp ce noua ni se inmoaie genunchii, fiindca masina cu care dam sa plecam e taman a celui care n-are voie sa iasa. Incercam cu insistente si rugaminti, ii aratam cu degetul locurile unde ar mai putea pune stampila, dar e neinduplecat. Soferul intinde, din nou, pasaportul, cu 20 de euro sub coperta. Vamesul vede bancnota, o priveste cu dispret si returneaza actul. Baiatul inlocuieste hirtia de 20 cu una de 50 si-atunci vamesului i se limpezeste vazul si stampileaza, injurind, tot el, printre dinti. Noi multumim, umiliti, dar convinsi ca, daca nu am fi facut compromisul hidos, drumul pentru reportajul despre vami ar fi inceput si s-ar fi terminat cu acest episod timpuriu.

Se putea si mai rau

Mihai Napu, unul dintre partenerii nostri de drum, ne spune ca e floare la ureche ce am patit. Acum citiva ani, se intorcea din Anglia spre Romania. Avea la el 900 de marci, o cutie cu citeva perechi de sandalute pentru copii, doua baxuri de bere, zece ciocolate, o punga de mandarine si opt geci de ploaie pentru colegii de la firma. Franta, Belgia si Germania au ramas in urma intr-o zi, fara hopuri. Apoi, mai mult s-a oprit pentru dat spagi, decit a mers, si a invatat pe dinafara refrenul „Zoll! Pasport? Problem! Aaa! Tranzit? Big problem! Vam Caution!“. Ba la cehi intrare, ba la cehi iesire, ba la slovaci intrare, ba la slovaci iesire, ba la unguri intrare, ba la unguri iesire, a decartat cam tot ce avea prin masina si prin buzunare. Ajuns, plin de speranta, in vama romana, de acasa - nu-i asa? - a numarat sa vada cu ce-a ramas, ce duce la colegi si la copii. Doua perechi de sandalute, sase beri la cutie, trei ciocolate, patru geci si 150 de marci. Tot era bine. A uitat, insa, ca si vamesul roman e om si a ajuns la Bucuresti cu becul de alerta aprins la rezervor, cu vreo doua geci, care scapasera fiindca nu le venisera bine vamesilor, cu o bere, o ciocolata si doua sandalute. Se intorsese deci in tara lui Danila Prepeleac.

Exista ...
citeste mai departe