Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Traim in România si asta ne maninca toti nervii

Au salarii mari. Si bacsisuri sau, dupa caz, comisioane, spaga, pe masura. N-asteapta cu sufletul la gura, luna de luna, ca o voce guvernamentala sa le mai verse in buget procente abia supravietuind in lupta dintre ministere si interese particulare. Conturile lor depind in mod direct de prosperitatea patronului. De cit de bine merge afacerea. De citi clienti au. Adica, la urma urmei, de cit de bine si amabil si elegant si profesionist stiu ei, prestatorii de servicii particulari, sa-si deserveasca clientii. Zilnic, sub o forma sau alta, experimentez rolul de beneficiar al serviciilor oferite de ei. Partitura imi cere performante extraordinare, ma confrunt cu ingaleli birocratice, hotii enorme si incompetenta obraznica.
Aveti un narav dificil

Nu-i un salon de lux, dar nici unul ingramadit intre tonurile cenusii ale unui cartier periferic. Reclama care m-a adus aici imi oferea, in culori sprintare, servicii ireprosabile la preturi rezonabile. Dar ingrijorarea accentuata a coafezei, itita in oglinda din fata mea, mi-a impietrit definitiv zimbetul optimist cu care i-am pasit pragul: „Aveti un par dificil”. Diagnostic necrutator, ma pregatesc sa prezint niste scuze jalnice, stiu, e rar, moale, drept, cu virtejuri. Privesc cu invidie podoaba capilara vecina, are tot ce-i trebuie, bucle, fire groase si multe, foarte multe, o fericesc in gind pe posesoare, dar nu pentru mult timp, caci deasupra ei si a suvitelor rasfirate cu aceeasi ingrijorare de o foarte tinara coafeza, rasuna acelasi diagnostic crud: par dificil. In sfirsit, trec peste si intrerup oftatul intelegator din spatele meu cu dorinta mea exprimata clar si concis: vreau doar sa ma vopsesc si sa ma tund. Fara coafat, raspund apasat, cu ochii pe geamul matuit de rafalele de ploaie, la insistentele coafezei: „ei, dar trebuie sa-l aranjam putin, lasati, ca stiu eu ce fac”.
Nici vecina de scaun nu are mai mult noroc: ii explica pentru a treia oara coafezei ca nu vrea sa-i intinda parul cu placa, vrea doar sa se tunda, ii arata in detalii fine cum, cit, dar tinara, care pare ca nu si-a inscris vreun succes profesional in cv-ul pe care-l banuiesc foarte scurt, nu da semne ca intelege mare lucru. Isi freaca miinile, da roata scaunului de vreo trei ori, iar instrumentele de tuns, altfel inofensive devin, in miinile ei neputincioase, arme albe: nu stii cum le va minui, intepenita de nepricepere si ezitari.
Apare o alta clienta, programata din greseala la aceeasi ora cu mine, ritmul in care imi este aplicata vopseaua se inteteste brusc, sint expediata amabil pe un scaun alaturat, iar locul meu este luat de povesti amestecate despre sot, soacra, ala micu’, preturi mari, vreme. La un moment dat, mult dupa ce timpul de asteptare stabilit ferm de profesionista trecuse, incerc timid sa vad daca n-a uitat de mine. Ma dojeneste ca n-am rabdare, ma intorc ascultatoare la locul meu, nu inainte de a observa placa ceramica la lucru in buclele clientei de pe scaunul vecin, extenuata de proteste si explicatii. O voce puternica ne trezeste pe toti din amorteala: „Silvia, daca doamna ti-a spus ca nu vrea sa-i intinzi parul, tu de ce te-ai apucat de asta?” Silvia scapa placa, clienta pricepe din privirea inspaimintata ca asta a fost tot si incearca stingaci sa-si ascunda suvita bogata si foarte, foarte intinsa.
Nu reuseste. In fine, revin pe scaunul meu, urmeaza rapid tunsul, apoi „il aranjam putin cu peria, cit il uscam cu foehnul, o sa vedeti ce frumos se aranjeaza!”. Replica asta imi da frisoane, stiu ca e inutil, parul meu e dificil si moale, nu sta, nici apretat cu faina si apa. Coafeza insista cu gel si spuma, eu nu mai tin piept bataliei si depun armele in fata notei de plata: parul meu scurt si rar a inghitit hulpav un tub si jumatate de vopsea, iar pretul pentru coafat, triplu fata de un biet tuns, mi-a sters din lista de rasfaturi plimbarile cu taxiul pe vreo trei zile. Sau patru, daca pun la socoteala bacsisul.

Vis cu parafa de notar

Pentru cumpararea unui apartament de 40.000 de euro, taxele notariale sint de 1200. Ma opintesc sa fac inmultirile, sint prea multe zerouri, dar aflu de la asistenta notarului ca am timp suficient sa calculez chiar veniturile intregii tagme notariale: „Domn’ notar intirzie. Are treburi ... citeste mai departe
 
 

COMENTARII:

  • 1. eyycpazm pe 02 Mai 2011 02:29

    rDoJpB wrpycpiarxif

  • 2. Polly pe 01 Mai 2011 19:32

    Cool! That's a clever way of lokoing at it!

COMENTEAZA: