Reportaj - Premianti la iubire, corigenti la morala

Sinuciderea lui Bogdan a nascut controverse, intrebari, acuzatii: cine e de vina, de ce s-a sinucis, cine a incalcat legea, cum trebuia sa reactioneze scoala, cum poate legea sa-i protejeze pe elevi?… Iar comentariile, in alb si negru, continua si astazi, din ce in ce mai indepartate de povestea care le-a nascut: un baiat iubea o femeie. Si, din dragoste, s-a sinucis.

Ani de liceu, cu amoruri la romana

Toata lumea stie cine sint Corina Vasile si Bogdan Costache. Parintii lui si presa noastra, in strinsa si imorala si ilegala colaborare cu procurorii care s-au ocupat de caz, au avut grija sa fim bine informati, sa ne dea amanunte, sa plinga in direct la rubrica senzational si sa analizeze dovezi in exclusivitate. Sub ochii nostri, dragostea lui Bogdan s-a transformat intr-o poveste de amor cu detalii sordide si iz adulterin, iar nefericirea lui a devenit romanta de inima albastra, cu acorduri ipocrite de melodrama nationala. Emisiunile „Nasul” dedicate acestui subiect au infierbintat inbox-urile si forumurile! In sutele de mailuri primite de Radu Moraru, mailuri din care vom cita in rindurile urmatoare, tinerii depun marturie: se indragostesc de profesorii lor, drumul din banca pina la catedra este presarat cu visuri indraznete de iubire eterna pentru cel sau cea care le explica teorema lui Pitagora sau conditionalul optativ.
Claudia: „Eu sint studenta in anul II, iar in clasa a douasprezecea a venit in liceul unde invatam un profesor de religie, proaspat absolvent de facultate, avea 24 de ani. Ne-am indragostit si nimeni nu a stiut de relatia noastra tot anul. Peste doua luni ne vom casatori, au trecut doi ani de atunci, sintem fericiti si consider ca traim o intensa poveste de dragoste!”
Vladimir: „Eu am 27 de ani si sotia mea, 35. Mi-a fost profesoara. Relatia noastra a inceput cind eu aveam 17 ani si ea, 25. Acum trei ani ne-am casatorit si sintem la fel de fericiti ca-n prima zi. La inceputul relatiei noastre am trecut prin toate greutatile posibile, fiind condamnati si de familii si de societate. Nu de putine ori ne-am gindit sa dam o palma morala familiilor noastre si sa plecam amindoi din lumea aceasta. Am preferat sa raminem si sa ne luptam. Si am invins. Acum sintem doi oameni realizati, sintem o familie fericita, cu doi copii.” Povestile lor cu final fericit par sa fie tot atitea argumente in favoarea ideii ca iubirea te poate absolvi de orice vina pentru incalcarea, la un moment dat, a regulilor morale.
Si, totusi, povestea lui Bogdan nu seamana deloc cu a lor: Bogdan nu a suferit din cauza prejudecatilor familiei si nu s-a sinucis, obosit fiind de lupta impotriva barierelor pe care societatea le-a pus in calea iubirii lui. Bogdan iubea o femeie maritata. O femeie care, timp de 11 luni, i-a promis ca povestea lor va dura pentru totdeauna. O femeie care l-a transformat din iubit in complice adulterin, cu ajutorul parintilor, care au ales sa taca, in casa lor, linga usa in spatele careia copilul lor asculta juraminte iresponsabile. El avea 18 ani, iar ea 28. El era elev, iar ea, profesoara. Evident, Corina nu este vinovata pentru sinuciderea lui Bogdan. Vinovata legal. Sinuciderea este un act unilateral, ca un soi de demisie din viata. Din punctul de vedere al scolii, insa, lucrurile par foarte simple: exista undeva, pierdut in statutul cadrului didactic, un articol care-i obliga pe dascali la un comportament decent, moral fata de elevi. Oricit de jos ai cobori standardele, adulterul nu e nici decent, nici moral.
Oricum ai lua-o, relatia dintre profesor si elev seama na cu jocul de-a ruleta ruseasca. Se poate intimpla ca totul sa se sfirseasca prost: asa cum se iubeste la prima iubire nu se mai intimpla niciodata, fara reserve de autoprotectie, fara alternative comode si fara cinismul esecurilor adunate in timp, iar cuvintul celui adult poate adauga gloante in ruleta, astfel ca sansele pentru un happy-end sint tot mai putine.
„Ma numesc Miruna, sint din Focsani, am ...
citeste mai departe

• Tweet