Parinti fara bani, copii fara carte

/>„N-am vazut niciodata o hartie igienica la toalete“

Totul mi se povesteste pe ton susotit, dar ferm. Din cand in cand simt nemultumirea mascata intr-un soi de bravada a scopului indeplinit, indiferent de mijloace. Intreb despre conditii. Un tatic cu state vechi in meseria de parinte incepe sa turuie: „Dam o gramada de bani, dar in scoala asta n-am vazut niciodata o hartie igienica la toalete. Daca fiica mea uita sa-si ia de acasa, nu se duce la veceu toata ziua. Sau imprumuta de la o colega. Sigur, se iau termopane si calculatoare, dar un spatiu unde sa poti vorbi in liniste cu profesorul despre copilul tau nu exista.

Intr-un an, fiica mea a fost prinsa cu bautura la scoala. Am fost chemat in cancelarie si certat acolo, in mijlocul lor, cu toti ochii atintiti catre mine, de parca eram in sala de judecata. O jumatate de ora am suportat reprosurile lor. Fiica mea intrase intr-un anturaj destul de prost. Am spus ca as vrea sa ma sfatuiesc cu cineva ce pot face ca sa o indepartez de amicii ei. Auzisem la televizor ca ar exista consilieri psihologici in scoli care te-ar putea sfatui. Nici vorba de asa ceva.“

„Ce consilieri, in scoli nu exista un medic stomatolog, si dumneata vrei psihologie!“, se aude un comentariu surd de langa mine. „Eu, personal, nu sunt chemat la scoala decat daca fi-miu a facut ceva rau. Daca e ceva de bine, aud de la colegi sau de la el. In rest, mi se comunica destul de repede daca am intarziat cu banii la fondul scolii.“
Intru in scoala. Ma pregatesc sa primesc acelasi refuz, nu mai sunt locuri, cu privirea fixata pe un articol din Constitutie afisat exact la intrare, cu litere mari, rosii, galbene si albastre: „Invatamantul de stat, in Romania, este gratuit.“

• Tweet