Morti care au curmat mari iubiri

Cruzimea cu care moartea si-alege loc de sadit suferinte nu poate fi infrinta nici de stralucirea faimei, nici de luciul banilor atit de multi, incit pot da iluzia unei protectii invincibile. Cind lacrimile lor se rostogolesc peste iubirile pierdute, nimic nu ne mai desparte, pe ei de noi, anonimii cei multi. Durerea lor e ca a noastra si nimic din ceea ce am invidiat odinioara la ei nu le-o poate face mai usor de dus.

Lacrimi in Rai

Nimic nu poate fi mai inspaimintator decit pustiul pe care il lasa in urma moartea propriului copil. Din clipa in care se naste, aduni puteri ca sa invingi spaime si nopti fara somn, iti vrei bratele cu care-l inconjori inmultite in fata primejdiilor, iubirea pe care i-o porti ti-o vrei zid de aparare in fata vrerii nestiute si nemiloase a destinului. Abia cind ai un copil incepi sa te temi de Dumnezeu si de cararile lui nebanuite. Iar cind il pierzi, nu-ti mai ramine nimic de pierdut.
5 iulie 1981. Un baiat de 14 ani, David, incearca sa sara peste tepii gardului de fier care inconjura proprietatea tatalui sau vitreg. Nu reuseste, o tepusa ii sectioneaza artera femurala. Cu ultimele puteri se smulge din virful de otel, ajunge in casa pentru a cere ajutor, dar, pina sa vina ambulanta, pierde mult singe si moare. Tatal sau natural se sinucisese cu doi ani inainte. Mama sa, actrita Romy Schneider, a fost devastata de suferinta: a ingropat odata cu fiul sau celebritate, succes, suflet. Si s-a grabit sa-si dea pamintului trupul, ca sa-i taca durerea. Imediat dupa moartea lui, a inceput sa bea. La nici un an a fost gasita moarta in apartamentul ei. Cauza decesului? O combinatie care nu da niciodata gres: alcool si somnifere.

20 martie 1991. La ora 11:00, Conor, un baietel de patru ani si jumatate, moare dupa ce cade din balconul apartamentului mamei lui, aflat la etajul 53 al unui bloc din New York, pe acoperisul unui magazin aflat la parter. Mama, model de origine italiana, Lory del Santo. Tatal, cunoscutul chitarist Eric Clapton. Toata durerea si-a pus-o in cintecul „Tears in Heaven“, pe care l-a cintat neintrerupt, in toate concertele, timp de 13 ani: „Timpul te poate dobori,/ Timpul te poate ingenunchea...“ In 2004 a incetat sa-l mai cinte: „Probabil ca ar trebui sa-l las sa se odihneasca, acum...“

August 1915. Alexandru, fiul poetului George Cosbuc, moare intr-un accident de masina. Avea doar 20 de ani. Tatal se izoleaza, inceteaza sa mai publice, nimic nu-i poate fi leac durerii crunte. „O mare nenorocire a atins pe George Cosbuc“, scria Nicolae Iorga in ziarele vremii, „N-a fost om care, stiind bucuriile si durerile unui parinte, sa nu-si stearga o lacrima atunci cind inima cea mare singera de cea mai inspaimintatoare rana, care niciodata nu se poate inchide.“.

Sfirsit de secol 19. De peste trei decenii, cartile lui stirneau hohote de ris si  dorinte de aventura si umblat hai-hui. Mark Twain. Ai fi crezut ca viata a fost generoasa cu el, de l-a facut risipitor de daruri care-ti fac sufletul pastrator de zimbete inocente. Dar n-a fost asa, viata i-a dat ani lungi si negri, prea multi, caci si-a vazut trei copii ingropati de boli necrutatoare: un baiat, la un an si jumatate, mai apoi cele doua fiice, la nici douazeci de ani, il parasesc pentru totdeauna.

Iubiri ce-ar fi putut sa fie...

Sint frumosi, bogati, incarcati de faima. Iubirea lor pare ca n-ar avea nici un obstacol de trecut, ii vezi traindu-si povestea intr-o tinerete fara batrinete si tinjesti la clipele lor de fericire, pe care le crezi eterne. Dar „nici o iubire nu dureaza atit de mult ca sa se stinga de la sine“. In fata ochilor, ecranul pe care vezi culorile intense ale istoriilor de dragoste celebre se-ntuneca brusc, caci destinul nu da ragaz pentru happy-end.

Parisul anilor de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cind l-a intilnit pe cel care avea sa devina iubirea vietii ei, Edith ...
citeste mai departe

• Tweet