La noua ani am fost violata
Stateam intr-un bar, fata-n fata, la o cafea de dupa-amiaza, obisnuita, cu intimplari de la serviciu sau din viata personala. O cunosteam de doi ani, stiam una despre cealalta cam tot ce se putea sti din lungile nopti petrecute cu scrumiere pline si cesti acoperite de zat. Framintam, ca de nenumarate ori impreuna, cazurile de copii abuzati. „Stii, psihologii spun ca cei abuzati sexual in copilarie ramin, chiar si cind devin adulti, la virsta emotionala la care s-a petrecut violul. Eu am noua ani.“
A tras cu sete din tigara, apoi a stins-o, pe jumatate nefumata. A aprins una din nou, imediat, in timp ce eu incercam, greu, sa descifrez mesajul primit. „La noua ani am fost violata.“ Cu vocea alba, fara emotii, mi-a spus repede faptele, incercind sa evite vreun semn de compasiune din partea mea. „Era prieten cu ai mei, coleg de serviciu cu tata, stateam aproape, in acelasi cartier. Avea familie, o fetita mai mica decit mine, ne jucam impreuna cu ea, eu si sora mea. Intr-o dupa-amiaza, eram la el acasa, le-a dat afara, la joaca, pe cele doua si m-a oprit pe mine. Tin minte ca era deasupra mea cind s-au auzit batai in usa si glasul fetitei lui. Il intrebam de ce nu-i raspunde... Nu intelegeam nimic din ce mi se intimpla. M-a intrebat daca am ciclu... habar n-aveam ce inseamna asta si-apoi...“ Banuiam ca rememoreaza in gind clipele de cosmar, iar zgomotele cafenelei au umplut tacerea. A scurtat brusc povestirea, cu degetele sfarimind tigara: „Nu le-am spus nimic alor mei, pina pe la 16 ani. El m-a amenintat ca, daca spun, tata o sa se supere pe mine, ca este cel mai bun prieten al lui si din cauza mea o sa se desparta. S-a mutat, la scurt timp dupa, din cartier. Mergeam in vizita la ei, iar eu eram ingrozita ca parintii ar putea afla. De cite ori suna telefonul, de cite ori ma intorceam de la scoala, zi de zi, timp de citiva ani, asteptam, terifiata, sa vad daca tata a aflat.
A mai incercat o data, in timp ce eram in vizita la el, sa ma atinga, tata era in bucatarie, amenintindu-ma ca va spune totul. Am apucat totusi sa-l strig pe tata. Stiu ca atunci, in anii aceia, cind am mai crescut, nu-mi doream decit ca sora mea sa nu pateasca la fel.“ La 16 ani le-a spus parintilor. „Mama m-a intrebat ingrijorata daca mi-am inceput viata sexuala... I-am spus dur, direct ca nu mai sint virgina de la noua ani. In noaptea aceea, mama a albit, jumatate din cap era alb.“ Odata cu povestea ei, au mai iesit la iveala alte 5 cazuri de copii abuzati de acelasi barbat. „Mi-aduc aminte cum procurorul - era pe vremea lui Ceausescu, m-a intrebat daca nu era cumva beat si daca nu cumva l-am provocat, «fara sa-mi dau seama». Mama a facut criza de isterie, a urlat in tot tribunalul. L-au transferat la canal, la munca.“
Peste acele marturisiri au trecut aproape zece ani. Si multe, foarte multe ore de terapie, singuratate. Am rememorat impreuna, recent, intimplarile: abia acum, la 37 de ani, spune ca poate vorbi aproape normal despre ceea ce s-a petrecut atunci.
Copilaria ca un vis urit
Inainte de Revolutie, statul a asternut o tacere adinca, iresponsabila, peste cazurile copiilor victime ale abuzurilor de orice fel. Copii care si-au trait singuri spaimele, suferintele, traumele provocate de adulti. Dupa’89, ziarele au umplut prima pagina cu povesti socante despre copii rapiti, pusi sa se prostitueze, despre fete ...
citeste mai departe
Afisari: 9244
Inocenta furata
Pentru orice copil, mina care-l mingiie inseamna „am sa-ti alin orice suferinta”, sarutul primit pe frunte ii spune „ voi fi linga tine toata viata”, bratele care-l string la piept ii amintesc ca „vei fi aparat impotriva oricui iti va vrea raul”. Atunci cind mingiierea, sarutul, imbratisarea au alte intelesuri, straine de nevoile lui, din daruri se preschimba-n blesteme. Pe care le duc cu ei, uneori, toata viata.
Citeste mai multe despre:
Tango, artista, marea dragoste, copil, viol, pedofil, victima, abuz, suferinta, trauma, prostitutie










Daca n-as fi aflat de astfel de cazuri printre cei cunoscuti, poate n-as fi fost atat de restrictiva in ceea ce priveste "pe mana cui imi las copilul". Culmea e ca majoritatea celor din jur nu vad NICI UN PERICOL cand copiii raman ore in sir "supravegheati" de x sau y: parinti sau rude ale colegilor de clasa, vecini, etc.