Destine contaminate cu HIV

In perioada 1985-1992, in spitalele din Romania, aproximativ sapte mii de copii au fost contaminati cu HIV prin transfuzii cu singe infectat. Dintre ei, au supravietuit mai mult de jumatate. Aceasta este povestea lor si a celor care lupta alaturi de ei impotriva discriminarii persoanelor seropozitive.

Supravietuitori de lunga durata

Se intituleaza supravietuitori de lunga durata chiar ei, cei care inving zi de zi calvarul unui tratament impotriva virusului HIV. De ani, fac analize, iau medicamente cu pumnul, zilnic, stau cu lunile internati in spital.
Alin are 18 ani. A fost infectat in spital. Parintii lui sint sanatosi, la fel si fratele lui de 25 de ani. Face parte dintr-o retea de 20 de tineri activisti, „Luptatorii“, care vorbesc in numele celor sapte mii de copii infectati in spitale. La cinci ani, parintii l-au dus la un banal control medical, suspectind ca are lipsa de vitamine. Atunci au aflat ca baiatul lor era infectat HIV. Nu i-au spus nimic lui Alin, dar acesta a aflat singur adevarul atunci cind a invatat sa citeasca diagnosticele scrise clar pe scutiri. La sfirsitul clasei a opta, a fost nevoit sa intrerupa scoala: a fost internat cu o semipareza plina de complicatii. Acum este elev in clasa a zecea la un liceu cu profil economic. Putini stiu ca este seropozitiv. „Cel mai tare ma sperie momentul cind o persoana apropiata afla si apare ca un zid intre noi, o raceala, incearca sa se fereasca.“ A realizat un videoclip de prezentare pentru compania GSK, producatoare de tratament ARV. Ii place sa lucreze pe calculator, sa se plimbe cu masina. Dar starea de sanatate nu-i da voie sa depuna mult efort. Si-ar dori sa lucreze intr-un studio profesionist de editare video. Are o prietena, mai mare decit el cu un an, si ea seropozitiva. „Imi doresc o familie. Si copii sanatosi. Stiu ca se poate asta. Dar dupa ce voi avea o slujba bine platita.“

Pe George l-au parasit, la o distanta de 18 ani, mai intii parintii, apoi iubita, din acelasi motiv: au aflat ca este seropozitiv. „Nu-mi fac prieteni decit printre cei ca mine. Am obosit sa dau explicatii ca nu sint eu de vina. Cind am ajuns in spital, la doi ani, doctorii nu mi-au dat nici o sansa. O doctorita cumsecade imi aducea mincare in fiecare zi, pe ea o stiu de mama. De cele mai multe ori, imi spun ca arat ca toti ceilalti, ca ma imbrac si merg la fel ca ei, ca am aratat ca sint mai puternic decit cei sanatosi.“ Pe mama a renuntat sa o mai caute: „Daca m-a abandonat atunci, ce rost mai are acum s-o intilnesc? Mai ales ca ar trebui sa stea cu mine prin spitale. Mi-aduc aminte cind s-a aflat la scoala ca am HIV. Eram in clasa a patra. M-au tinut doua luni izolat in banca. Atunci as fi vrut sa fie mama cu mine, sa-i convinga ca nu le pot face nici un rau.“ Crede ca e cel mai bine sa-si gaseasca o prietena tot seropozitiva: „M-ar intelege prin ce trec. Am lua amindoi tratamentul, am avea grija unul de celalalt, m-ar crede cind i-as spune ca n-am nici o vina.“

Minciuni care au frint destine

In octombrie 1989, in singurul document oficial al Ministerului Sanatatii de atunci care vorbea despre infectia cu HIV, apareau consemnate 153 de persoane seropozitive, din care 133 erau copii. Desi document oficial, datele pe care le continea nu au fost facute publice in tara si nici nu au fost comunicate Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Imediat dupa Revolutie, numarul real al cazurilor de copii infectati cu HIV sau bolnavi de SIDA a urcat Romania pe primul loc in statisticile negre ale lumii. Cei mai multi copii proveneau din orfelinate: bolnavi si subnutriti, acestora li se administrau frecvent microtransfuzii, pentru a li ...
citeste mai departe

• Tweet