Casatorie, divort, singuratate: Ce ne face fericite?

Ne place sa fim iubite, admirate, rasfatate, iar, daca am avea de ales, primele clipe de indragostire, acea stare de gratie de la inceputul iubirii, ar deveni una dintre rutinele placute ale vietii noastre. Cititoarele si-au impartasit cu talent si sinceritate povestile de dragoste pe blogul lui Alice Nastase Buciuta, alice.revistatango.ro, si, cu stanjeneala de a fi surprins discutii cu sufletul deschis, intre prietene (chiar si virtuale), m-am straduit sa aduc laolalta, pe de o parte, aceste povesti reale, pline de emotie si, pe de cealalta parte, cifre si procentaje statistice, pentru a incerca sa rezolvam, impreuna, un puzzle al fericirii feminine: casatoria ne implineste, cu adevarat, ca femei? Este divortul intotdeauna cea mai buna solutie? Singuratatea este mai suportabila in doi?

Mitul casniciei perfecte

Din cele peste 21 de milioane de locuitori ai Romaniei, conform ultimului recensamant, cel din 2002, 48% (deopotriva femei si barbati) sunt casatoriti, majoritatea avand mai mult de 30 de ani. Conform unor statistici elaborate de Organizatia Natiunile Unite, in 2001 ne aflam pe locul 4 in lume ca numar de casatorii oficiate anual, dupa Statele Unite ale Americii, Rusia si Cehia.

S-ar spune ca fiecare femeie viseaza, in sinea ei, la clipa sublima in care va imbraca rochia de mireasa si va sta in fata altarului alaturi de barbatul iubit, jurandu-si dragoste eterna, la bine si la greu, iar noi, romancele, chiar avem curajul de a spune „da“ din toata inima, mai des decat femeile altor popoare.

Insa ziua nuntii e rareori asa cum o visam, diafana si desprinsa dintr-un basm cu zane, din simplul motiv ca avem tendinta sa scoatem din ecuatie tot restul lumii, in afara de cele doua jumatati. Fara un strop de optimism, exista sansa sa pornesti pe calea casniciei cu o mie de nervi cauzati de soacra, cumnata si toate noile rubedenii, adesea prea putin binevoitoare. Totusi, rochia ta de mireasa minunata, perspectiva unei vieti tihnite alaturi de omul iubit si mugurele unei familii implinite iti dau putere, energie si o stralucire ce te va insoti la inceputul casatoriei si, daca esti printre cele extraordinar de norocoase, ani buni de acum inainte.

Spre deosebire de dragoste, care poate sa fie traita mult si bine la singular, casatoria este o experienta a carei menire este sa fie impartita (la doi - nu mai mult si nici mai putin). Insa cum socoteala din targ nu se potriveste mereu cu cea de acasa, te poti trezi captiva intr-un vis urzit acum multi ani, ce are doar legaturi sporadice cu realitatea. Uneori, casnicia poate sa arate grozav din exterior, dar simti ca lipseste ceva, un tremur indescriptibil, o foame neostoita de a fi iubita cu adevarat si nu doar in ochii lumii. Chiar daca lipsa senzatiei de a ti se raspunde cu dragoste in casnicie este prea rar motiv de divort, mai ales dupa un sfert de secol in care ati impartit bune si rele, te surprinzi uneori ca tanjesti dupa ceva mai mult, mai intens, care sa rascoleasca mrejele unei relatii linistite, durerea surda a singuratatii in doi.

„Azi este aniversarea casatoriei mele si in loc sa ma bucur, sa celebrez, ma simt tot mai trista si mai singura. Poate ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru ca am facut ceva nechibzuit, pentru ca n-am mai avut rabdare… Poate va intrebati de ce mai stau in casnicia asta daca ma face nefericita. Acelasi lucru ma intreb si eu, zi de zi. Dar ma uit la copilul meu drag si ma intreb daca am eu dreptul de a-i stirbi fericirea, doar pentru ca nu ma simt implinita? Si apoi ma uit la mine si la visele mele facute tandari, la sperantele mele transformate in cenusa, si ma intreb daca am dreptul de a-mi stirbi propria fericire? De ce resort nebun am nevoie ca sa pot fugi din aceasta inchisoare care imi ucide sufletul cate putin in fiecare zi? Ma simt incarcerata in propria mea viata si incerc sa gasesc resursele interioare de a ma lupta pentru o noua judecata, care sa ma elibereze macar datorita unei lungi, nesfarsite perioade de prea buna purtare. Ma simt foarte trista.“ Ioana

 „Stiti cum e ca dupa 25 de ani de casnicie sa-i iei capsorul obosit in poalele oblojitoare? Sa-l mangai pe fruntea ridata de atatea ...
citeste mai departe

• Tweet