vezi galeria foto »
Am ajuns in Guadalajara dupa 22 de ore de zbor. Am schimbat patru avioane, m-am fitiit prin aeroporturi tirind dupa mine catelul si bagajul, ce mai, eram vraiste cind am ajuns in Mexico City. Mai aveam un avion de prins pentru Guadalajara si maratonul avea sa se termine. Credeam ca o sa-i dau pe spate si pe mexicani cu engleza mea, cind colo am pierdut o groaza de timp in aeroport cautind ghisee si gesticulind cu oamenii, pentru ca un lucru e clar: mexicanii nu stiu engleza si-s ai naibii de mindri de asta! Iar eu, in afara de „ay, chica, estoy embarazada“ si „te quiero“ rupte din telenovele de la noi, nu stiam sa ginguresc. Aproape ca ma impacasem cu gindul ca aveam sa pierd ultimul avion, cind, zimbitor nevoie mare, un „chico“ de la compania cu care zburam imi spune teribil de repede in multe, multe cuvinte spaniole ca avionul n-a decolat, ca-mi da el imediat boarding pass-ul si sa stau linistita ca viata in Mexic e frumoasa foc.
Intr-adevar, viata in Mexic e de vis! Si atit de diferita! Oamenii sint relaxati de parca ar fi si ei in concediu. Soferii te saluta cind intri in autobuz, portarii iti zimbesc, oamenii nu sint suparati pe viata, nu-ti pufnesc de parca i-ai injura cind, de fapt, intrebi ceva banal si benign ca pretul pepenilor. Si atitudinea asta nu s-a lipit doar de cei indestulati, dimpotriva, cei saraci sint chiar mai calzi si mai deschisi. Am batut multe strazi cu piciorul, am vizitat cit am putut din al doilea cel mai mare oras al Mexicului si pot spune in gura mare ca m-au facut sa ma simt minunat. Pentru ca fizic sint diferita de ei, unii ma opreau chiar pe strada sa ma intrebe de unde sint, cum e in România si imi urau sedere cit mai placuta in tara lor. Nu mi-a trebuit mult sa constat ca barbatii sint mici de statura si nu cred ca e vreunul chelios, iar femeile sint plinute si total necomplexate. Sa nu le pomenesti mexicancelor de cure de slabire ca-ti racesti gura degeaba, pentru ca moda asta a manechinelor filiforme lor le-a scapat cu totul. Ele se simt bine cu un colacel in talie, neascuns de hainele mulate. Mi-am rotit capul in cautare de frumuseti ca Salma Hayek, dar asa ceva nu prea gasesti in Guadalajara, s-au strins mai toate hat departe, in sudul tarii.
El Centro Historico
Tin minte prima mea iesire in oras. Am vuit cu vreo 80-90 la ora - poti atinge si 120 in oras, fara ca politia sa te opreasca, de fapt imi spuneau oamenii ca poti sa fi consumat ceva alcool si autoritatile iti dau pace atita timp cit nu faci vreun accident – si mi-a luat 40 de minute sa ajung in centru, iar noi nu stateam la periferie. Guadalajara si-a imprastiat cele 7 milioane de locuitori doar pe orizontala, pentru ca exista numai case, nici urma de blocuri, deci distantele sint foarte mari. Drept urmare, exact ca-n SUA, toata lumea are masina, altfel nici ca s-ar putea, iar trotuarele s-au subtiat pina au disparut de tot, din lipsa de pietoni. Mi-am luat asadar cu ...
citeste mai departe
COMENTEAZA: