Rate mandarin mai exista oare?

Cine mai suporta astazi discursul feminin, inacrit, uneori chiar inveninat, cel al egalitatii extreme, obligatorii intre Ea si El, in care Ea bate din picior ca nu vrea never sa gateasca, ca nu vrea decit cezariana - ca de ce sa sufere la nastere -, ca-l vrea pe El sa roboteasca in casa cot la cot cu Ea sau cel putin s-o asiste?

Cine mai vrea astazi moda unisex sau cupluri androgine, in care amindoi par de la casa de plasament? Cineva mi-a spus recent: sa stea fiecare in banca lui, pentru ca femeile nu vor fi niciodata barbati si nici ei femei! De ce El sa asiste la nastere? Doar asa, sa vada ce este cu biologia feminina? S-o inteleaga mai mult?  Sa vada moasa cum functioneaza mobilizarea feminina si exploatarea unui eveniment la care traditional femeile au lucrat de secole? Sa se simta sa puna si el mina, mai tirziu, la crescutul copilului?
In ciuda unor tendinte activiste, femeile sau multe femei se dau in vint dupa voaluri, volanase, parfumuri si tot ce inseamna fenomenologie feminina. Credeti-ma pe cuvint ca blugii, tisartul si adidasii nu au nici un rost daca nu mai iesi din ei macar din cind in cind. Ei, barbatii, n-o spun sau nu se obosesc s-o spuna, dar sensibilitatea lor la micile lucrusoare feminine exista.
Femeile au invins sau, mai bine zis, au cucerit capriciul. Este un dat istoric util. Pina si in reclama cu cascavalul Hochland, baietelul isi spune in gind, cu o voce resemnata, ca trebuie sa faca fata suavelor indecizii feminine. Nu e de ici, de colo. E chiar foarte important pentru o relatie sa lucrezi cu ambiguitatea. Moda ne lucreaza imaginarul si cine nu observa ca, dincolo de egalitatea „politic corecta“, lucrurile merg si mai mult intr-un sens… foarte feminin.
Ca femeile fac totul sa fie frumoase este oare ceva de dispretuit? Ca o fac cam agresiv, lasind sa se inteleaga ca doua picioare lungi bine si niste sini la mare vedere – de buric nu mai vorbim – fac mai mult decit inteligenta – de cultura chiar ca nu mai vorbim – este oare ceva care trebuie amendat?
Vedem filme vechi, cu barbati inrobiti de eternul feminin, care se aplecau in fata femeii, chiar daca aceasta nu-i era nimic – nici nevasta, nici amanta, care se opreau la un metru de misterul feminin, care stiau ca exista secrete feminine bine pastrate si ca femeia este puternica in zone inaccesibile lor, barbati care nu indrazneau nici macar sa urce o scara care ducea in camera in care Ea nastea, tintuit de o bariera invizibila. Si ce au obtinut femeile astazi se vede de la o posta. Dar, sa nu disperam. A aparut hedonismul postmodernist si consumerismul. Doar forma conteaza. Deci imaginea. Ni se spune fa asa si fa asa pentru ca o meriti, mi se ofera retete peste retete pentru a slabi, pentru a avea picioarele relaxate, gleznele fine, fesele tari, sinii mari, parul voluminos. Pentru ce atita efort, pentru ce atita inconfort? Pentru a place este un raspuns firesc. A place cui? A te place sau a-i place lui? Aici incepe povestea timpurilor noastre. Inca femeia il are in cap pe inchizitorul barbat, cel care-i sanctioneaza micimea sinilor, marimea soldurilor, lungimea picioarelor etc. Ochiul masculin se deschide de dimineata.
Ni se spune sa ne ocupam de noi. Dar orice femeie, daca-si pune picioarele in apa rece si e sincera cu ea, va recunoaste ca numai atunci cind este indragostita o duce capul la tot felul de nebunii, de idei nastrusnice pentru a fi cit mai frumoasa. Numai cind, cum spune prea tinarul scriitor Sorin Stoica, ai un gol in burta si iti sare inima – insemnele vegetative ale lui falling in love – creativitatea te duce la solutii minunate. A fi consumata de acest secret profund, devastator si totalitarist da, se spune, acea aura specifica. A te gati fara scop, doar pentru tine, pare un nonsens, pe care comertul, insa, ...
citeste mai departe

• Tweet